Gasesc trei trepte (momente) principale de implicare a Harului.
Mai intai prin initiativa celui care se opune verdictului "vinovat". El este declansatorul procesului.
Apoi prin trezirea treptata a fiecaruia, asa incat sa revina duhul umilit, duhul caintei si al pocaintei. Grupul devine o comunitate aflata in comuniune pentru o intelegere noua a faptelor lumii.
In fine, prin constientizarea responsabilitatii depline, care nu se reduce la participarea momentana pentru o "fapta buna" ci continua cu impletirea vietii prin asumarea crucii dimpreuna cu a semenului, pana la capat.

Harul e unul si acelasi, treptele sunt ale oamenilor...

Pot privi acum filmul, recapitulindu-l, cu atentia la acest aspect: cum lucreaza Harul in oameni, ce miscari declanseaza si cum le sustine. Imi pare ca se petrec cateva miscari comune: o tresarire, cugetarea la propriile intamplari din tainica viata, razgandirea si spovada, asumarea implicarii.
Majoritatea isi gasesc justificare si sprijin in propria viata si in ceilalti.
Unul are mereu privirea concentrata asupra Dumnezeirii (in clipele cruciale se uita spre icoana Preasfintei Nascatoare, dialogheaza cu Ea).
Altul (presedintele juriului) pare ca a interiorizat, deja, orice raportare externa. El pare constituit ca persoana din ceea ce la altii este inca exterior, desi apropiat si functional. El imi pare acum indumnezeit. Il vad curatat de cele lumesti, il gasesc plin de Duh. Ma tem de folosirea cuvantului, totusi trebuie s-o spun: el imi pare ca este Sfantul, Dreptul lui Dumnezeu. Un Iov tanar este de acum in compania lui Iov cel imbunatatit. Iov dinainte impreuna cu Iov cel de dupa intalnirea cruciala cu Mila lui Dumnezeu. Ucenicul si Maestrul, impreuna. Acesta, este, cred, sfarsitul filmului. De aici mai departe e taina desavarsirii, care nu ni se arata noua, deoarece e de nezugravit... O putem insa preinchipui, o putem incerca fiecare, ca ucenici.

*
Asadar comunitatea aceea este Ecclesia. Cel care se opune mersului exclusiv lumesc al treburilor este Preotul, joaca acest rol. (L-a mai jucat, maiastru, si in alt film...:)) Colegii sunt crestinii, mai evlaviosi ori mai "pragmatici", acesti crestini care suntem noi, cei care umplem bisericile la slujbe...; ei se inmoaie pe rand, isi regasesc treptat fibra de om crestin care participa la Euharistie. Fiecare isi aduce jertfa sa, dar numai unul este una cu jertfa, e in stare de jertfa reala, deplina. Acesta prefigureaza pe Mielul lui Dumnezeu. Ori pe sfant.
Spre deosebire de ceilalti, la care Liturghia s-a incheiat si fiecare se intoarce la ale lui, multumit ca a facut, totusi, o fapta buna, Sfantul ramane si isi continua Liturghia. El este rugaciune. El este jertfa. El isi asuma un ucenic pe care il va invata, acum ca e golit de toate mizeriile oricarei iluzii, cum este sa fii jertfa, rob al Domnului. Liturghia de dupa Liturghie...
Aceasta comunitate prefigureaza Biserica in manifestarea tainelor Ei. Taine ale iubirii si sangelui...