Nu, nu intotdeauna. Uneori iesirea din mediul traumatizant e absolut necesara. Nu suna conform bunului nostru simt si totusi e cat se poate de adevarat. Veti afla asta daca veti studia temeinic problema asta. Ganditi-va doar, repet ideea asta: cum poate creste sanatos un om daca mediul lui de acasa, cuibul lui de siguranta si ocrotire, e bantuit de dracii cultivati in sanul familiei?
Cat priveste tulburarile majore (psihozele) - alte categorii nozografice au nenumarate alte cauze si mecanisme -, ele sunt de obicei roadele familiilor, pe o generatie, doua, trei... Schizofrenia e produsa, de pilda, prin participarea a cel putin 3 generatii de oameni bolnavi, in fel si chip. E cunoscut deja foarte bine, inutil sa mai protestam doar de dragul ciorovaielii.

Va recomand o carte celebra, ca sa vedeti cum e cu familiile astea, uneori: "Mumia de la masa din sufragerie". E despre doliu si multa nebunie familiala. Daca nici asta nu va convinge, inseamna ca sunteti un familist convins. Ca mine, dealtfel!...:)

Treaba cu familia omeneasca e complicata si nuantata, domnule Pop.
Tocmai din acest motiv ii spuneam colegei Aubergine sa nu fie prea transanta in afirmatii.