[GMihai]

Şi acum o opinie personală on-topic:

Consider că cei doi părinţi sunt vinovaţi pentru drama prin care trec atât ei, cât mai ales copii lor.

Spun asta deoarece sunt amândoi oameni educaţi şi erau fără doar şi poate conştienţi de reglementările şi practicile extrem de stricte ale statului norvegian în ceea ce priveşte disciplina fizică aplicată copiilor.

Cu alte cuvinte (şi cu atât mai mult cu cât mama este norvergiancă), nici unul dintre ei nu poate invoca ignoranţa ca scuză.

Pe de altă parte, atât din relatările copiilor cât şi din relatările părinţilor, aşa cum transpar din materialele de pe internet, rezultă că disciplina fizică aplicată copiilor nu a fost o chestiune punctuală, ci era o practică în cadrul familiei.

În aceste condiţii, vă întreb: dacă eşti un părinte care îşi iubeşte copii; dacă eşti un părinte care cunoaşte faptul că legile ţării interzic cu stricteţe, ba mai mult, condamnă penal orice formă de disciplină fizică ( a se citi bătaie) aplicată copiilor; dacă eşti un părinte care cunoşti faptul că repercursiunile pentru un asemenea comportament (repercursiunile pentru copii !!!) constă în aceea că pot fi îndepărtaţi din familie - atunci, vă întreb, ca părinte care îşi iubeşte copii, cum poţi să continui să-i disciplinezi fizic, ştiind că procedând aşa rişti să-i laşi fără părinţi ?!

Mutatis mutandis: dacă locuieşti într-un stat islamic, şi cunoşti prea bine faptul că pentru consumul de alcool poţi să ajungi la închisoare iar copii să rămână fără tine, te apuci să bei câte un păhărel de vin, cu motivaţia că religia ta îţi îngăduie ? Şi dacă eşti depistat şi se aplică legea, iar copii rămân fără părinte, pe cine arunci vina ?