Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Sunt de acord cu tine. Foarte.
Cred ca intelegi totusi ce vreau sa spun: trebuie sa mizam pe iubire si sa o ajutam sa isi faca loc in viata noastra. Nu sa aplicam pedeapsa crezind ca prin asta am facut dreptate.
Pentru ucenicia iubirii avem atatea resurse. Nu degeaba sunt formati consilieri, pedagogi, preoti si alti oameni care pot ajuta pe cei aflati in impas, criza etc.
dar poate ca unii mai credem despre iubire ca e o duda care pica din pom. In acest caz, da, mai bine dam copiii oricui, ca pe acolo unde ii ducem dragostea pica dintre frunze.
Oare?
|
Din câte am citit, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, intervențiile Bernavaet tocmai în asta constă: consiliere.
În anumite situații se apreciază probabil că nu sunt șanse pentru consiliere.
Bănuiesc că acesta ar fi și cazul familiei Nan. Dacă factorul decident și-a format o opoinie în sensul că starea de fapt este cea descrisă de copil (adică este bătut de părinți), iar părintele refuză să recunoască, ce consiliere ar putea acesta să propună ?
Dacă dumneavoastră, având un astfel de caz în față, ați fi convins de sinceritatea copilului când afirmă că părinții îl bat cu cureaua, și deci, pe cale de consecință, ați fi convins de nesinceritatea părinților care afirmă că ei nu îl bat iar copilul minte, ați recomanda ca acel copil să rămână în cadrul familiei ?