ca de obicei pui intrebari bune.
este simplu raspunsul, mai grea calea: prin dorinta de mantuire. te educi sa fi asa. iti impui sa fi asa. si cand oasele te dor de efort, tu sa te ridici sa slujesti. Hristos zice prin cuvantul biblic: sluga dupa ce vine de la munca intai isi serveste stapanul cu mancare si abia apoi se odihneste. slujind aproapelui tau, Il slujesti pe Insusi Domnul. lucrurile sunt simple. practica ne doboara. dar eu, tot ce ii pot oferi in schimb lui Dumnezeu pentru mantuire, este nevointa mea. ai altceva sa-i oferi? asta e lupta cu tine insuti, tu insuti fiind cel mai mare dusman al tau, nu ceilalti. sa nu incercam sa ii uniformizam dupa chipul si asemanarea noastra pe altii. o va face Dumnezeu si dupa asemanarea lui, si vazand credinta celor din jurul lui, il va mantui si pe el daca el chiar nu are credinta. fapt biblic.
de ce oare marile revelatii au loc in necaz, in dureri, in nevointe personale? pentru ca Dumnezeu nu a venit sa ne ia suferinta, cum spunea Pr. Calciu, Dumnezeu sa-l odihneasca intre dreptii Lui, ci sa ne tina in brate cand suntem in ea, alinandu-ne suferinta prin adevarata fericire. constietizand ca suntem in bratele Lui, vom avea dorinta de a muta muntii ca piciorul apropelui sa nu loveasca piatra.
Dumnezeu sa ne ajute.
|