Mihai, avînd în vedere că tu crezi în evoluție, iar eu în ceva similar (creația continuă), bănuiesc că amîndoi știm cum s-a format statul: adunarea unui număr din ce în ce mai mare de oameni, sub comanda, deloc dezinteresată/idealistă, a din ce în ce mai puțini. Motive? Frica, incompetența de a se descurca în mediul, pe vremea aceea, dominat de clanuri nomade și megafaună, precum și alte pericole. Lașii își aduceau familiile în uniuni de triburi și alte forme statale, pentru că singuri nu puteau supraviețui sau asigura supraviețuirea familiilor. În felul ăsta dădeau girul celor doi piloni siniștri ai oricăror dictaturi reala sau doar în potență: statul și legea.
Așa că eu consider statul un nenorocit de tîlhar, uzurpator și conspirator colectiv și impersonal în același timp, iar legea un filtru realizat spre beneficiul sistemului. Cu atît mai mult detest autoritatea statului modrrn, născut după genocidele de la 1789 și 1917 și minciunile și trădările de la 1848 și 1989: și cel comunist, și cel capitalist sînt la fel de malefice.
Nu mă sfiesc să o spun: respect legile în primul rînd, dar nu doar, de frică. Nu frica aglutinantă care a născut statul, ci frica de instrumentele lui blestemate. Respect legile doar pentru că există instituții represive. Ah, nu mă înțelege greșit: pe legile care, în spirit și măcar în parte, urmează legilor firii, Torah și poruncilor evanghelice, le urmez cu drag. "A da Cezarului ce este al lui" este o soluție de compromis înțelept. Nu înseamnă să iubim legile și conducătorii, Izax să le ia în Adînc! Înseamnă că nu fur sau altceva din trei motive: empatizez cu semenii, pe unii îi iubesc, și mereu încerc să mă pun în locul altuia; știu că Ha-Shem a ordonat ținerea Torah, iar Ha-Maschiach Yehoshua a dat poruncile evanghelice, și Biserica niște canoane și porunci, ori, lui Ha-Shem Îi datorăm toți, toate și totul, deci, respect ce a poruncit Dumnezeirea; al treilea motiv, ei bine, e legat de armonia dintre oameni, care în haos, lipsuri și conflicte dispare, luînd cu sine vieți și prosperități, ori legile sînt și benefice uneori, ca filtru.
După cum vezi, nu sînt un fanatic. Respect legile blestemînd în fiecare zi statul, sistemul și legile, și dorind toate relele posibile tuturor conducătorilor lumii și mai ales stăpînilor lor din umbră (Domnul nu a zis "iubiți Cezarul", ci "dați-i ce este al său"; poți îndeplini ce îți cere cineva sau o instituție și urînd acea persoană/instituție). Și da, sînt conștient că orice comunitate umană necesită un set minim de legi și/sau reguli, care trebuie respectate. Deci, vezi, nu sînt un fanatic: sînt și voi rămîne un bun cetățean, respectînd legile. Evident, în multe cazuri, " respect" e doar numele elegant al "fricii". Și, sper că ești conștient, la experiența ta în barou, că cei mai mulți oameni, că ți-au fost sau nu clienți, se supun din aceleași două motive principale pe care eu am avut realismul cinic și obrăznicia să le numesc cu numele lor neromanțat de vreo propagandă legalist-etatist-patriotardă: frica de repercursiuni, pe de o parte, și nevoia de coeziune și armonie socială/comunitară, pe de altă parte. Ambele sînt instincte străvechi, așa că scumpele tale Stat și legi vor exista pînă la sfîrșitul speciei umane. Un rebel în spirit, dar bun cetățean {și de frică de baubaul represiv, și din comunitarism empatic și antropofil). May the Force grant wisdom and strength to us all!