Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Dar actiunile sugestiei si autosugestiei ce au la baza?
Ca si sugestia si autosugestia sunt actiuni de-ale noastre. Ca orice actiune omeneasca si ele pornesc dintr-un imbold (constient sau nu), constau intr-o succesiune de miscari (psiho-motrice), tind spre un scop.
Deci?
|
Sugestia si autosugestia, ca de altfel orice actiune mentala, au la baza
intentia.
In cazul acestora, constructul mental al intentiei vizeaza direct influentari/emancipari ale "eului". "Eul" este tinta actiunii.
De exemplu, in crestinism, pe baza unor rationamente asimilate prin cateheza sau lectura specifica, credinciosul cultiva intern prin mecanisme de autosugestie (repetari ale unor secvente lexicale cu continut informational bazal - "sunt pacatos") - constientizarea starii de pacatosenie.
Aceasta formula functioneaza constructiv doar daca realizarea starii de pacatosenie este sustinuta concomitent de o contemplatie a Sfinteniei Lui Dumnezeu. Cele doua trebuie corelate cat mai strans cu putinta; realizate simultan.
Cand conditiile mentale sunt ajustate si in cele din urma realizate corect se produce cel mai mare miracol posibil - Eul Mare al Lui Dumnezeu (Duhul) se pogoara peste "eul mic pacatos". Inima se aprinde.
Tot efortul este in esenta unul mental, presupunand o evolutie bazata pe o multitudine de sugestii si autosugestii - a caror menire este eliminarea barierelor launtrice si potentarea virtutilor.
Doar deliciul in Duhul Lui Dumnezeu (comuniunea dragostei/agapa), nu este suficient si nu este finalitatea in Mahayana.
Ochiul budistului Mahayana se intinde la toate fiintele pe care cauta sa le ridice in Dumnezeu.
Intentia se extinde de la bunastarea propriului eu, catre tot ceea ce este viu si sufera.