Florin, nu stiu daca putem zice chiar asa... Ma indoiesc ca oamenii crestini se autosugestioneaza ca sunt pacatosi prin diverse formule...
In fapt, asa cum inteleg eu experienta cugetarii la propria pacatosenie si la ruptura de Dumnezeu, oamenii crestini mai degraba primesc unele repere pentru analiza de sine si, prin acest filtru de interpretare isi cerceteaza insusirile sufletesti, actiunile, faptele concrete. Este, cred, si un har al cugetarii umilite care o orienteaza si o conduce.
Apoi ei primesc si un sens, in fel si chip nuantat, astfel incat fiecare sa poata face incercarea de a trai cat mai curat si curajos in confruntarea cu moartea, cu boala, cu raul.
Biserica este, dupa cum inteleg eu, un laborator de recuperare si imbunatatire a omenescului din om, in sensul originar asa cum a fost el creat de Dumnezeu.

Mi-e tare greu sa accept ca mintea omului crestin este o simpla jucarie in mana unui proces iluzoriu de hipnoza si atohipnoza. Asta mi se pare chiar o afirmatie tare straina de realitatea vietii crestinului. Si un blocant sau distractor/deviant al cursului ei.