Demetrius, ma tem ca nu asa e intelesul cuvintelor Apostolului.
Eu inteleg (si sper ca nu ma insel) ca Apostolul atrage atentia asupra pericolului ca omul sa cada in desfranare. Adica, fiind singur, nici casatorit nici monah, omul ar putea fi ispitit sa desfraneze; printre altele, sa strice case de oameni, familiile altora (lucru secundar, poate, insa nicidecum minor ci foarte rau).

Deci pentru ca omul sa nu cada in ispita desfranarii, atunci o masura buna ar fi sa se casatoreasca. Aceasta l-ar feri de desfranare. Din multe motive convergente ca sens (iar sensul este mantuirea), intrucat familia e un intreg univers nu doar un loc unde faci sex.
In familie, viata sexuala e un pic altfel decat in legaturile "libere", mai mult sau mai putin intamplatoare.

In concluzie, a spune "casatoria este desfranare cununata" sau ca Duhul Sfant sfinteste desfranarea, e cam acelasi lucru cu a spune ca doctoria si tamaduirea sunt boala sfintita.
Pai, ia du-te la doctor si spune-i sa iti preamareasca si sporeasca boala cu niste buline... Ia vezi, ce zice? (eu presupun ca iti da bilet de trimitere la niste colegi mai simpatic, mai intelegatori, asa...:)) Pentru ca doctorul nu e omul care ne sporeste bolile, eventual pana la Cer, ci e acela care ne scapa de ele.

P.S. Cand Apostolul isi arata preferinta pentru feciorie, in buna traditie ascetica, are in vedere desigur intaietatea acesteia inaintea lui Dumnezeu. Din varii motive pe care le gasim explicitate ori sugerate in toate cartile de ascetica. Un motiv mai pe intelesul meu ar fi acela ca, ferit de toate problemele vietii de familie, un om ar avea, poate, mai multa vreme si energie sa se daruiasca lui Dumnezeu si tuturor oamenilor. Dar nu pentru toti e buna calea asta (ca se intampla sa nu fie omul pe masura ei, oricat de mult i-ar placea). Si atunci, pentru cei care pot fi mai lucratori si mai impacati sufleteste in familie, Dumnezeu a lasat si binecuvantat Cununia. Eu asa inteleg, frate.