Citat:
|
În prealabil postat de dan73
Multi se intreaba: frica se naste din credinta sau credinta din frica?
|
E...sa stii ca mi se pare buna intrebarea...Daca nu ma insel, Napoleon spunea : "Sunt doua parghii care-l pot misca pe om, INTERESUL si FRICA. Insa parca frica mi se pare un pic mai antrenanta decat interesul. Hai sa analizam un pic raportul cauza-efect. Cand cineva SE TEME (efectul) datorita CREDINTEI (cauza), s-ar poatea ajunge uneori in situatia de a se schimba cauza (CREDINTA), si ca urmare, sa se schimbe si efectul (FRICA). Insa varianta a doua mi se pare un pic mai strasnica, si anume : FRICA (cauza), fiind cea care determina efectul (CREDINTA), nu cred ca poate fi schimbata la fel de usor.
Sa mai luam si exemplul dat de Platon in inelul pastorului...Ideea acestei istorioare e ca omul nu incalca legea, NU pentru ca asa CREDE ca e bine, ci de TEAMA de a nu fi pedepsit. Daca vei citi acea situatie inchipuita de filosof, ii vei da dreptate.
Paintele Cleopa spunea citand din sfintele scipturi : " Cu FRICA de Dumnezeu se abate tot omul de la rau." Deci NU cu CREDINTA CI CU FRICA!!!
Asadar cred ca FRICA sustine CREDINTA (asta in prima faza, ca dupa cuvantul sfintilor parinti, dragostea scoate afara frica).