[Mihnea Dragomir]

Sînt unii mîndri că-s de neam. Mai sînt
De bani, de har, de vîrsta ce le-o dai,
De scump-plătitul, hîd, modern veşmînt,
De şoimii lor, de cîinii lor, de cai.

Sînt firi şi firi; plăcerea şi-o găseste
In viaţă fiecare-n felul lui.
Pe mine însă, ce mă fericeşte
E mai presus de binele oricui.

Iubirea-ţi mai de preţ mi-e şi mai sfîntă
Decît averi, ori rang, ori strai, ori nume.
Nici şoimi, nici cîini, nici caii nu mă-ncîntă:
De tine-s mîndru cît de-o-ntreagă lume.

Nenorocirea-i doar că poţi să faci
Oricînd, s-ajung sărac între săraci