În prealabil postat de Carina Laura
Din fericire pentru noi, Iisus Hristos a venit pentru cei bolnavi si nu pentru cei sanatosi, nadajduiesc ca are puterea sa ne ajute si pe noi. Tot din fericire pentru noi, judecata ne-o va face tot El la vremea randuita... Mi-am expus viata de familie aici in speranta de a primi intarire prin sfaturi venite de la crestini mai induhvniciti decat mine, care in spiritul poruncii intrajutorarii aproapelui ar dori sa-mi raspunda. Ma mahneste concluzia la care ati ajuns dnule, lasati a se inteleaga ca noi ne certam si facem scandaluri orbiti de orgoliile dintre noi, insensibili la trauma si suferinta fiului nostru, chiar placandu-ne, adica rasfatandu-ne. Intai de toate, insasi preocuparea pentru binele copilului m-a manat sa scriu, de la primele semne ale problemei, tocmai pentru a nu ajunge in situatii care sa-l traumatizeze in mod real. Va asigur ca putina credinta si dragostea ce o am nu-mi ingaduie sa-mi bat joc de darul lui Dumnezeu, si de cea mai mare comoara din viata mea.Pana in momentul de fata, puiul meu are o mama care isi petrece 24h din 24 cu el, il ingrijeste cum poate mai bine, si ambii parinti ii ofera toate resursele de care dispun pentru a-l face face fericit, inclusiv sotul. Este cat se poate de adevarat ca avem neputinte si probleme in relatia dintre noi, si puiul nostru a fost partas la momente pe care nu mi le-as fi dorit, dar nu a fost niciodata abuzat cum nu am fost nici eu, cel putin nu fizic. Stiu ca Dumnezeu are puterea sa ridice de la el si de la noi, neputintele acelor clipe, nadajduiesc ca daca ii cer ajutorul o va si face. Cat despre autoritati, cunosc cazul unei doamne cu 2 copilasi care traia in concubinaj cu un italian, in cazul lor el se imbata si se droga, o ameninta ca o omoara, iesea si facea scandal in tot blocul, o si batea, da, copiii sunt traumatizati sufleteste, se vede clar, autoritatile au luat mama si copii si i-a plasat intr-o casa familiala administrata de maici catolice, si ii sprijina financiar. I-au dat si posibiliatea intoarcerii singura cu copiii in Romania dar a refuzat. Haideti totusi sa nu exageram lucrurile, pentru ca eu si sotul deocamdata nu ne-am batut, nu suntem nici betivi, nici drogati, si asa cum putem tinem si noi de biserica, impartasim copilul saptamanal si tot saptamanal ne si spovedim. Astfel ca imi pun increderea in Dumnezeu ca vazand ca cerem ajutor ne va feri, ne va intari ca sa putem depasi greutatile, sa ne invingem orgoliile si sa ajungem sa avem si noi o familie mai inchegata pentru copil si pentru noi insine. Va multumesc sincer pentru timpul si interesul pe care l-ati aratat fata de problema mea.Veti spune ca mandria m-a facut sa va dau acest raspuns, va spun ca nu mandria ci durerea de mama a facut-o ca raspuns la :"Probabil ca singurul traumatizat acolo e copilul. Ceilalti doar se rasfata cu rautatile, cu orgoliile, cu artagul. In consecinta, primul lucru la care ar trebui sa se gandeasca parintii ar fi ca nu cumva sa auda norvegienii de ei... Si chiar mai rau de atat: sa nu auda italienii, ca am aflat de la un amic niste lucruri destul de fioroase despre fratii nostri italieni...." Desi ma mahneste aceasta fraza, va multumesc pentru sfaturile si parerile ziditoare pe care mi le-ati oferit in alte postari anterioare. In ceea ce ma priveste am sa inchei acest subiect aici, intrucat am ajuns la concluzia ca e mai bine sa caut ajutor in camara sufletului meu in rugaciune si in discutiile cu duhovnicul si sa aloc timpul petrecut pe forum puiului meu. Doamne ajuta, post usor cu binecuvantari tuturor, si pomeniti-ne in rugaciuni daca puteti!
|