Citat:
În prealabil postat de florentina2014
Cum ne vindecam durerea sufletului care ne doboara?E cea mai crunta durere,cu greu fac fata cateodata simt ca innebunesc nu stiu de unde mai sunt "in viata"....cum imi vindec sufletul trist si umilit,cum sa il alin..cu tatic bolnav,cu mama bolnava,,,cu surioara la o varsta necasatorita si fara familie,,,cu faptul ca tatal meu nu imi cunoaste casa desi stam la cateva blocuri,,cu faptul ca sotul e rece si nu accepta prietenii,familia mea in casa,,,nu avem prieteni sa vorbim sa avem o relatie frumoasa,nu ne calca nimeni pragul,nici noi nu mergem la nimeni,nu la frati,cuumnati,cumnate mai ales la parinti,,,sotul meu e mai rece,mai retras,,,,,cum sa fac fata acestor dureri?Cum? :9 Eu bolnava... offfff............
|
Toate durerile lumesti, fara exceptie, au o singura cauza comuna - faptul ca noi concepem fenomenele si experientele noastre exagerat de concrete.
Cand toate sunt, de fapt, ca fumul, ca o simpla rafala de vant, ca o licarire pe luciul apei.
Aceasta "agatare" cognitiva de parametrii existentiali (eroare simultana de conceptie-perceptie) ne condamna la suferinta - este pur si simplu miezul adanc al suferintei, samanta din care rasare.
Pana nu intelegem ca realitatea este de fapt transparenta si cat de frumoasa este aceasta claritate atotprezenta - omul va rataci din zbucium in zbucium agatandu-se de propriile iluzii.
Aceasta eroare de perceptie face ca toate placerile noastre sa potenteze de fapt experientele unor dureri si mai mari. Totul este inselator cand traim in eroare.