A gândi cu dragoste la Dumnezeu este cea mai mare nevoință! Este primul lucru pe care îl cere Dumnezeu de la noi! Care este întâia poruncă? Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul tău, din toată puterea ta, din toată tăria, din tot sufletul. „Păi, cum să Te iubesc, Doamne, dacă sunt păcătos!?!. Cum îmi , pui chiar ca început și temelie această cerere? Tu nu știi că dragostea stă, în Scara Sfântului Ioan Scărarul, la urmă de tot?”. „Da, știu. Dar tu iubește-Mă, n-am spus ca Ioan Scărarul, ci iubește-Mă din tot sufletul tău, din sufletul tău așa cum este el. Eu nu îți cer să Mă iubești ca Arhanghelii Mihail și Gavriil, nu-ți cer să Mă iubești ca Preasfânta și Preacurata Mea Maică, nu-ți cer să Mă iubești acum ca un sfânt, ci doar atât: să Mă iubești din toată vârtutea cugetului tău și a sufletului tău, așa cum este el, căci celelalte știu Eu să le adaug, să le înmulțesc, și, dacă vei păstra acest cuget pururea întins spre Mine, din neputința ta Eu pot să-l cresc și să-l desăvârșesc până la dragostea cea pe care o vedem la sfinți!”. Așa că datori suntem să cugetăm la iubirea Dumnezeiască, chiar dacă suntem păcătoși, pentru că doar din această iubire îi putem ierta pe ceilalți.
Extras din Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, p. 28-29
