Citat:
Īn prealabil postat de florin.oltean75
Termenii "sugestie/autosugestie" sunt neologisme care nu cadreaza cu stilul scrierilor patristice, aceasta insa nu inseamna ca au o conotatie negativa - daca intelegem sensul corect/constructiv al acestora.
Atat sugestia cat si autosugestia genereaza paradigme, un anume fel prin care privim si intelegem lumea, inclusiv pe noi insine.
Acestea, bineinteles ca au la baza un set de rationamente bazate pe observatie directa si analiza.
Sugestia si autosugestia sunt omiprezente in viata noastra de zi cu zi.
Ce este important, in prima faza, sa intelegem ca suntem expusi fara intrerupere acestor mecanisme simultan din interior si exterior, ca experientele noastre depind exclusiv de fereastra prin care privim existenta.
Ulterior, sa intelegem ca sunt maleabile, pot fi modificate constructiv, pivotal din interior, ca fericirea nu depinde defel de fenomenele pe care le percepem, de scenariul vietii in toate secventele sale.
|
Chiar daca sugestia si autosugestia fac parte din viata noastra zilnica (nu neg aceasta), nu vad ce legatura are asta cu viata crestinului.
Asa cum pui tu problema se intelege ca omul e inchis in cercul propriilor actiuni si dispozitii mintale. Or, asta nu e altceva decat "puscaria de sinapse". Din care voia sa iasa si David cand striga "Doamne, scoate din temnita sufletul meu!" (Ps. 141).
Vezi tu, Florine, aici e diferenta: pentru tine, toata viata omului se inchide, ca intr-un mormant, intre tamplele lui. Pentru crestin, insa, viata se deschide, in ambele sensuri (de la Dumnezeu la om si viceversa), prin Har.
P.S. Ce este pentru tine fenomenul "strapungerii"? Tot o sugestie si autosugestie, asa?...:)