XXXI. SEMNUL VENIRII
Crestinii sentimentali considera cele de mai sus drept un pesimism excesiv si
respingator. Ca aliati ai lumii, ei nu pot vedea pecetea diavolului pe aspectele pe care ei le
aproba. Si nici nu-si pot da seama cat de inspaimantatoare este prapastia care separa lumea de
Dumnezeu, caci atunci ar trebui sa recunoasca ca aceeasi prăpastie ii separa pe ei de
Dumnezeu.
Prin urmare, ei nu accepta sa fie cineva pesimist in privinta Turnului Babel din zilele
noastre, intr-atat sunt de incantati de perioada in care traiesc. Ei isi inchipuie un viitor
luminos. Pentru ei, crestinismul tine pasul cu lumea; si sunt atat de multumiti de acest lucru
incat nu te vor ierta niciodata daca le arati ca se inseala.
Isi imagineaza in viitor o biserica mondiala unita, in care toti oamenii vor fi uniti prin
legatura dragostei. Ereticii diferitelor secte sunt pentru ei fratii lor crestini, de care au fost
despartiti din pricina egocentrismului si marginirii epocilor trecute. Ei recunosc ca exista
diferente dogmatice, dar aceste diferente vor fi depasite prin iubire, sau, ca s-o spunem
deschis, ele vor fi uitate datorita iubirii.
Dar ce legatura exista intre aceasta iubire smiorcaita si dragostea lui Dumnezeu? Cum
pot ei afirma fara rusine ca au mai multa iubire in inimile lor decat aveau Sfintii care, cu
dragostea lor, nu au putut depasi barierele care ii separau de erezie, ci, dimpotriva, ei au
ridicat si mai sus aceste bariere, ca sa poata feri oile de lupi?
Ceea ce ei socotesc a fi dragoste pentru oameni nu este, in esenta, nimic altceva decat
dragoste pentru cele ale lumii. Este o invoiala cu minciuna a unor oameni care nu pot suporta
greutatile luptei cu puterile intunericului.
Iar visul lor, acea imagine idilica a oamenilor buni si cumsecade care il fac pe Hristos
sa domneasca pe acest pamant - ispita din pustie - este un vis pe care il condamna insusi
Domnul.
Acesti oameni extrem de optimisti sa arunce o privire peste capitolul 24 al Evangheliei
dupa Matei, pentru a vedea care sunt profetiile Domnului privitoare la zilele de pe urma:
1. Si iesind Iisus din templu, S-a dus si s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca sa-I arate cladirile templului.
2. Iar El, raspunzand, le-a zis: Vedeti toate acestea? Adevarat graiesc voua: Nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu se risipeasca.
3. Si sezand El pe Muntele Maslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicand: Spune noua cand vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului?
4. Raspunzand, Iisus le-a zis: Vedeti sa nu va amageasca cineva.
5. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi.
6. Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luati seama sa nu va speriati, caci trebuie sa fie toate, dar inca nu este sfarsitul.
7. Caci se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri.
8. Dar toate acestea sunt inceputul durerilor.
9. Atunci va vor da pe voi spre asuprire si va vor ucide si veti fi urati de toate neamurile pentru numele Meu.
10. Atunci multi se vor sminti si se vor vinde unii pe altii; si se vor uri unii pe altii.
11. Si multi prooroci mincinosi se vor scula si vor amagi pe multi.
12. Iar din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci.
13. Dar cel ce va rabda pana sfarsit, acela se va mantui.
14. Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul.
15. Deci, cand veti vedea uraciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stand in locul cel sfant - cine citeste sa inteleaga -
16. Atunci cei din Iudeea sa fuga in munti.
17. Cel ce va fi pe casa sa nu se coboare, ca sa-si ia lucrurile din casa.
18. Iar cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca inapoi, ca sa-si ia haina.
19. Vai de cele insarcinate si de cele ce vor alapta in zilele acelea!
20. Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata.
21. Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi.
22. Si de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scapa nici un trup, dar pentru cei alesi se vor scurta acele zile.
23. Atunci, de va va zice cineva: Iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti.
24. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi.
25. Iata, v-am spus de mai inainte.
26. Deci, de va vor zice voua: Iata este in pustie, sa nu iesiti; iata este in camari, sa nu credeti.
27. Caci precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului.
28. Caci unde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar indata dupa stramtorarea acelor zile, soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui.
30. Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa.
31. Si va trimite pe ingerii Sai, cu sunet mare de trambita, si vor aduna pe cei alesi ai Lui din cele patru vanturi, de la marginile cerurilor pana la celelalte margini.
32. Invatati de la smochin pilda: Cand mladita lui se face frageda si odrasleste frunze, cunoasteti ca vara e aproape.
33. Asemenea si voi, cand veti vedea toate acestea, sa stiti ca este aproape, la usi.
34. Adevarat graiesc voua ca nu va trece neamul acesta, pana ce nu vor fi toate acestea.
35. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36. Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.
37. Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi venirea Fiului Omului.
38. Caci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie,
39. Si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi in tarina, unul se va lua si altul se va lasa.
41. Din doua care vor macina la moara, una se va lua si alta se va lasa.
42. Privegheati deci, ca nu stiti in care zi vine Domnul vostru.
Ucenicii ii cer Domnului sa le spuna care va fi semnul venirii Lui si al sfarsitului
veacului; iar Hristos, raspunzandu-le, incepe cu cuvintele: „Vedeti sa nu va amageasca
cineva”. Asadar, pericolul amagirii va fi cumplit in zilele de pe urma; si aceasta intrucat
„multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi”. Multi vor
veni spunand ca ei sunt Hristos ori ca sunt reprezentantii Lui, ori ca au fost trimisi de El, ori
ca propovaduiesc crestinismul - oameni care vor pretinde ca sunt crestini fara a fi cu adevarat
crestini. Si vor gasi raspuns in inimile oamenilor, si vor amagi pe multi.
Prin urmare, Hristos nu vorbeste despre cei care sunt in mod evident dusmani ai lui
Dumnezeu; El nu vorbeste despre materialisti, despre comunisti, despre atei, ci despre cei care
par a fi prieteni ai lui Dumnezeu, care par a fi crestini fara a fi astfel cu adevarat. De ei vrea
Hristos sa-i fereasca pe credinciosi, caci acestia sunt dusmanii Lui, fatarnicii, „cei ce stiu sa
amageasca”.
Apoi, Hristos infatiseaza cateva semne care vor fi inceputul durerilor: razboaie si
zvonuri de razboaie, foamete, ciuma si cutremure. Acestea nu vor fi sfarsitul, ci inceputul
sfarsitului. „Atunci va vor da pe voi spre asuprire si va vor ucide si veti fi urati de toate
neamurile pentru numele Meu”. Atunci multi crestini se vor sminti si vor incepe sa se tradeze
si sa se urasca unii pe altii. Si vor fi destui prooroci mincinosi care vor amagi pe multi. „Iar
din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci”. Se va mantui doar acela care va
rabda cu tarie sufleteasca toate aceste ispitiri pana la capat.
In acel haos de apostazie si raceala se va desavarsi propovaduirea Evangheliei in
intreaga lume, pentru ca toti oamenii s-o cunoasca, pentru ca toti oamenii sa auda chemarea
lui Dumnezeu. Totusi, intrucat „multi sunt chemati, dar putini sunt alesi”, oamenii vor auzi
Evanghelia, dar nu o vor accepta; o vor invata, dar nu o vor trai. Va ramane „spre marturie la
toate neamurile”, o marturie cumplita ca oamenii cunosc adevarul, si, daca nu il urmeaza,
aceasta nu se datoreaza ignorantei, ci aversiunii fata de lumina. „Si atunci va veni sfarsitul”.
Cand se vor intampla toate aceste lucruri si cand apostazia deliberata isi va fi atins culmea,
atunci va avea loc sfarsitul lumii si a doua venire a lui Hristos.
Apoi Hristos incepe sa vorbeasca despre ceva aparent fara legatura cu sfarsitul lumii:
daramarea Ierusalimului. Dar acea distrugere care a avut loc 40 de ani mai tarziu este, in
realitate, o prefigurare a sfarsitului lumii. Cand apostazia Israelului a fost completa, cand L-au
cunoscut pe Hristos si, in loc sa-L accepte, L-au rastignit si I-au persecutat ucenicii, atunci a
venit sfarsitul Ierusalimului. Atunci, asa cum a proorocit Daniel, s-a vazut „uraciunea pustiirii
(...) stand in locul cel sfant” al templului, si nu a mai ramas „piatra pe piatra”, si tot ce era
sacru si sfant pentru israeliti s-a imprastiat si s-a pierdut. Acelasi lucru se va intampla si
noului Israel, lumii crestine. La fel ca vechiul Israel, si el a fost chemat sa devină fiu al lui
Dumnezeu, dar, la fel ca vechiul Israel, si el si-a nesocotit milostivul Tata si, in loc sa caute
imparatia lui Dumnezeu, a cautat imparatia omului. Drept urmare, cand apostazia lui se va
implini, se va implini si profetia lui Daniel. Si in cazul lui, „uraciunea pustiirii” va sta in locul
sfant al lui Dumnezeu, in Biserica Lui si in templele Lui. Va veni Antihristul, care va sta pe
locul lui Dumnezeu si le va cere oamenilor sa i se inchine lui, in loc sa se inchine lui
Dumnezeu. Atunci lucrurile sfinte si sacre ale noului Israel, Biserica adevarata a lui Hristos,
vor fi imprastiate, haituite pana la capatul pamantului, si, asa cum s-a intamplat atunci cand
Ierusalimul a fost distrus de romani, cei care I-au ramas credinciosi lui Dumnezeu si L-au
urmat pe Hristos trecand in noul Israel, tot asa se va intampla la sfarsitul lumii: Israelul cel
adevarat si vesnic, fiii adevarati ai lui Dumnezeu vor trece in noul Ierusalim, cetatea care este
vesnica si care nu-i cladita de mana omului, ci se afla randuita de dragostea lui Dumnezeu.
Asadar, cand „uraciunea pustiirii” va sta in locul sfant al lui Dumnezeu, fie ca atunci
cei credinciosi sa fuga in munti; fie ca ei sa-si inalte mintea spre culmile vietii spirituale; fie
ca ei sa puna capat legaturilor cu oamenii morti ai lumii. Cine a urcat in incaperile inalte ale
rugaciunii, sa nu coboare din acea convorbire cereasca spre grijile desarte ale acestei lumi; iar
„cel ce va fi in tarina”, cel ce va face lucrarile lui Dumnezeu, sa nu se intoarca spre lucrarile
desarte ale oamenilor. Si vai acelor suflete care vor purta prunc in pantec dar care nu vor avea
roade spirituale, si vai celor hraniti cu lapte, dar care nu au gustat din hrana trainica a
Duhului! Rugati-va, asadar, ca sfarsitul lumii sa nu va gaseasca in imprejurari grele, cu inima
inghetata si cu spiritul incatusat. „Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a mai fost de la
inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi. Si de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai
scapa nici un trup, dar pentru cei alesi se vor scurta acele zile”, astfel incat ei sa nu fie inselati
ori pierduti.
Si atunci, daca cineva va va spune ca Hristos a venit si ca este aici ori acolo, sa nu-l
credeti, caci vor fi hristosi mincinosi si prooroci mincinosi care vor face semne si minuni
pentru a-i amagi, daca pot, chiar si pe cei alesi. Si Domnul continua: „Iata, v-am spus de mai
inainte”. Caci, daca va vor spune ca Hristos a venit si este in pustie ori in vreo cetate, sa nu-i
credeti; pentru ca atunci cand Hristos va veni, El nu va veni pe ascuns, ci lumina Lui se va
arata oamenilor precum lumina unui fulger de la rasarit pana la apus, si se vor aduna dinaintea
Lui toate neamurile pamantului.
Indata dupa stramtorarea pe care cei credinciosi o vor suferi in acele zile de pe urma
ale lumii, soarele si luna se vor intuneca si stelele vor cadea din cer. Si atunci se va arata pe
cer crucea, „semnul Fiului Omului”, si „vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea
pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa. Si va trimite pe ingerii
Sai, si vor aduna pe cei alesi ai Lui din cele patru vanturi”.
Cand vedeti ca „smochinul odrasleste frunze, cunoasteti ca vara este aproape.
Asemenea si voi, cand veti vedea toate acestea, sa stiti ca sfarsitul este aproape. Adevarat
Graiesc voua ca nu va trece neamul acesta, pana ce nu vor fi toate acestea. Cerul si pământul
vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.
„Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri (...). Si precum a
fost in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului. Caci precum in zilele acelea, dinainte
de potop, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in
corabie, si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului
Omului. Atunci, din doi care vor fi in tarina, unul se va lua si altul se va lasa”.
„Privegheati, deci, ca nu stiti in care zi vine Domnul vostru!”.
|