[Mihnea Dragomir]

In epoca aceasta a globalizarii, raul devine si el global. O scadere a nivelului de curtoazie si politete, masura a nivelului de civilizatie in sensul cel mai propriu legat de "civis", se constata si in Franta, ca peste tot in lume. Grobianismul este, deocamdata, rareori intalnit in Franta (considerabil mai rar decat in Romania si SUA), totusi pierderea de teren fata de ce m-a invatat pe mine guvernanta mea frantuzita, o batrana printesa, nu poate fi negata. Cateva exemple:
-pana acum o generatie, raspunsuri ori saluturi monosilabice, de tip "bonjour" (si punct), "oui" sau "non" (si atat) erau considerate necioplite. Se spunea "Bonjour monsieur" (madame, mademoiselle), respectiv "Oui monsieur" (madame, mademoiselle). Astazi, raspunsurile si saluturile monosilabice devin prevalente.
-pana acum o generatie era de bon ton sa saruti mana unei doamne/domnisoare. Astazi, ar fi foarte mirata ori ar putea da chiar o interpretare improprie unui astfel de gest.

Impolitetea sau politetea scurtata cuprinde chiar si relatia cu preotii si mediul intraeclezial insusi. Sarutarea mainii preotului a devenit exceptionala. Genuflexia stanga in fata episcopului e considerata comportament vetust. Ingenuncherea la Sfanta Prefacere e tot mai mult omisa. Dupa "Mergeti! Missa s-a sfarsit!" multi o taie glont spre casile lor, uitand rugaciunea de multumita. Intre putina curtoazie fata de Dumnezeu si putina curtoazie fata de aproapele este o stransa legatura, ca intre doi versanti ai aceleiasi tendinte.

Ceea ce este socant e viteza cu care au loc astfel de prefaceri. Secol dupa secol, din zorii Evului Mediu cel putin pana in anii 50, cavalerismul era norma sociala si cel mai firesc lucru din lume. Astazi, pana si oferirea scaunului unei doamne ajunge a fi privita ciudat. Ne tiganim (respectiv africanizam) pe an ce trece si vom ajunge sa intram in magazine mai intai noi si burtile noastre, si mai apoi sotiile si colegele.