Cristian, ai atins o chestiune foarte importanta, cred eu. Ma bucur ca ai spus-o!

Acum, cugetind la ce ai scris, imi pare ca nu ar fi vorba atat de acomodarea la sot/sotie, cat mai ales de acomodarea la... Hristos!....:)
Daca se petrece aceasta, vine ca de la sine si acomodarea la partener.
Mai direct spus, cand unul ajunge in sfanta iubire, i se pare firesc si minunat ce ii "cere" celalalt.
Deci, eu unul as zice acum ca acomodarea e inlauntrul nostru, fata de cele care se bat cap in cap in mintea si inima noastra. Sotul/sotia fiind, de fapt, prilejul/stimulul, eventual si partenerul/suporterul procesului neincetat din noi, din fiecare.
Asa inteleg... Iertare daca te supar cumva cu opinia mea!