Putem lua in discutie si punctul de vedere al unui preot: "Filmul nu se concentreaza pe tragedia unei femei nevoite sa avorteze ilegal in epoca Ceausescu. Daca ar fi avut aceasta intentie, Mungiu ar fi ales ca varsta celui avortat sa fie de maximum trei luni. E perioada pana la care, in Romania de azi, avorturile sunt considerate legale. Insa o sarcina in luna a cincea, care nu presupune nici un fel de probleme de sanatate pentru mama sau pentru fetus, nu poate fi intrerupta nici in Romania de azi. Povestea Gabitei din 1987 ar putea fi povestea oricarei Gabite din 2008! De fapt aici este cu adevarat cutremurator filmul.
El nu pare a fi o critica la adresa unui regim care a interzis avorturile, ci mai degraba un indemn la responsabilitate fata de viata sexuala si o pledoarie pentru viata. Odata ce a acceptat o relatie intima, fara sa fi fost casatorita, Gabita (sau oricare alt tanar) trebuie sa se astepte ca, intr-un fel sau altul, sa existe si consecinte neplacute ale alegerii sale. Otilia, cealalta studenta, are un dialog extrem de relevant cu prietenul ei, Adi (interpretat de Alex Potocean). Intrebarea Otiliei (daca s-a gandit vreodata la faptul ca ea ar putea ramane insarcinata), il gaseste pe Adi extrem de descumpanit. Avand in minte consecinta dramatica a relatiei Gabitei, spectatorul e obligat sa priveasca dintr-un unghi mai putin uzitat (adica din perspectiva moralitatii) relatia "intima" a doi tineri."
pr. Constantin STURZU
|