Sentimentul de profunda recunostinta izvoraste atunci cand contemplam bunatatea Lui Dumnezeu si bunatatea semenilor.
Cautand la frumusetea tainica a bunatatii, recunostinta tasneste spontan.
Recunostinta este rodul acestei contemplatii. Alipirea vederii de frumusetea bunatatii.
Recunostinta ne leaga strans, suflet-la-suflet, de Dumnezeu si de toata faptura, pavand drumul dragostei celei mari.
Traind in recunostinta, traim in dragoste.
(In budism, se contempla frumusetea bunatatii fiecarei fapturi - care este vazuta/inteleasa ca o mama iubitoare - care si-a manifestat afectiunea materna fata de noi in nenumarate vieti anterioare, care ne-a iubit dezinteresat cu tot sufletul. Dupa ce inima se umple de recunostinta fata de fiecare faptura, tot efortul spiritual subsecvent cauta sa rasplateasca dragostea tuturor mamelor, prin unirea cu Dumnezeu si binecuvantarea fiecarei fapturi - acest foc interior, acest dor fierbinte se numeste "bodhicitta aspirationala").
__________________
Last edited by florin.oltean75; 20.03.2016 at 20:51:15.
|