Cred ca sunt si unele intamplari care, parca, au darul de a misca pe om catre/in recunostinta.
Desi aceasta imi pare ca, fiind o virtute constitutiva a unor suflete care intampina orice intamplare ca venind din Mana lui Dumnezeu, nu ar avea nevoie de imbolduri specifice. Dimpotriva, ea insasi este un imbold, launtric, catre alte trairi si fapte virtuoase. Sau un filtru al mintii prin care omul recunoscator le vede pe toate...

Totusi, pentru cei mai firavi (cum sunt eu) chiar si o intamplare ca acestea poate misca inima catre recunostinta:
https://www.youtube.com/watch?v=XgbdqXGr1DQ
https://www.youtube.com/watch?v=HXRD...jQ_yaz&index=6

P.S. Frumusetea si bunatatea imi par solul prielnic in care incoltesc mereu semintele recunostintei.
P.P.S. Iar pentru a ajunge si la flori, e nevoie de barbatie!....:)