[RedRose]

Mi-am adus aminte de o experienta personala, pe care as vrea sa v-o impartasesc si voua...A propos de recunostinta, cand apare ea si cum...
Cu multi ani in urma,cazand pe gheata mi-am fracturat humerusul. Bineinteles ca am ajuns la spital si din cauza ca era fractura deschisa,iar osul rasucit din pozitia normala, nu mi-au putut pune bratul in ghips ci am intrat in operatie.O bucata buna din muschi mi-a fost taiata si mi-a fost implantata o tija de metal cu suruburile aferente ca sa faca priza pe os...Deci sunt IronGirl, intr-un cuvant..:) Si acuma, dupa atata timp, am o cicatrice imensa pe umar...
Ajunsa acasa, a trebuit sa astept vreo 6 saptamani pana cand sa-mi pot folosi iarasi bratul...Tot timpul asta a fost o perioada extrem de neagra..mi se parea normal sa ma bucur de sanatatea corpului meu, sa-mi pot misca bratele, etc....in momentul cand am fost privata de ceva ce mie mi se parea firesc,am intrat intr-o stare vecina cu depresia, cu atat mai mult cu cat a trebuit sa renunt si la alaptat.Colac peste pupaza:grijile, stresul, hormonii aferenti ablactarii, faptul ca bebe incepuse sa fac primii pasi prin casa si eu nu puteam sa-l tin cum trebuie de manute sa poata merge(aveam inca bratul legat si interdictie de a-l misca pana nu se suda iarasi osul), faptul ca eram "consemnata" mai mult in casa ...si-au pus amprenta asupra psihicului meu...6 saptamani care au trecut mi s-au parut 6 ani...
Si in final, cand am avut voie sa-mi folosesc iarasi bratul , mi- s-a parut Raiul pe pamant...:) Muschii mei erau practic inexistenti si a trebuit sa mi-i formez iar..ca un nou inceput, o noua viata ...
In fine, unde doream sa ajung...Recunostinta si bucuria mea au fost imense pentru ca pierdusem ceva..iar in momentul cand l-am recuperat, nu poti decat sa te bucuri cu toata fiinta ta..sa-i aduci slava lui Dumnezeu pentru fericirea ta...Majoritatea oamenilor considera sanatatea o normalitate si o chestie banala...Iti dai seama de adevarata ei valoare in momentul cand o pierzi...
imi inchipui ce au simtit oamenii vindecati de Iisus, oameni cu boli grele care isi pierdusera orice speranta de a mai merge, de a mai vedea, de a scapa de lepra sau demoni, etc...Cred ca recunostinta este putin spus ce au simtit ei...:)
Intr-adevar este usor sa fii recunoscator pentru un bine care ti s-a facut, sau ceva ce ai pierdut si ai recuperat, dar uite ca Biblia ne invata sa fim recunoscatori si pentru raul din viata noastra(de ex Iov), sau pentru o palma data peste un obraz...Cati mai intorc si celalalt obraz in zilele noastre?