Cuviosul Paisie Aghioritul impartaseste si cateva din gandurile sale pe tema recunostintei. Bun cunoscator al sufletului omenesc, Cuviosul obisnuia sa se adreseze direct si cu simplitate, tinind mereu in completare reciproca Scriptura si experienta duhovniceasca:

"- Parinte, atunci cand cineva rabda pentru Dumnezeu mahnirile si nedreptatile pe care i le pricinuiesc oamenii, aceasta rabdare il curata de patimi?
- Daca il curata, intrebi? Nu numai ca il curata dar il face si sa straluceasca.
Exista ceva mai presus decat aceasta? In felul acesta isi poate plati pacatele.
Vedeti, pe un criminal il bat, il inchid in inchisoare, isi face acolo micul sau canon si, daca se pocaieste cu sinceritate, se izbaveste de inchisoarea cea vesnica. Oare este mic lucru sa-si plateasca prin aceasta suferinta o socoteala vesnica?

Orice mahnire sa o suporti cu bucurie, mahnirile pe care ni le pricinuiesc oamenii sunt mai dulci decat siropurile ce ni le ofera cei care ne iubesc.
Vedeti, in Fericiri, Hristos nu spune: "Fericiti veti fi cand va vor lauda", ci: "Fericiti veti fi cand va vor ocari" si mai ales "cand va vor minti din pricina Mea."
Atunci cand ocararea nu este pe dreptate, atunci cel ocarat aduna rasplata. Iar daca ea este pe dreptate, atunci acela isi plateste pacatele.
De aceea, nu numai sa rabdam fara murmur pe cel care ne ispiteste, ci sa simtim si recunostinta!
Pentru ca astfel avem prilejul sa ne nevoim in smerenie, dragoste si rabdare."

(Paisie Aghioritul - Cuvinte duhovnicesti, Viata de familie, pag. 223)