Citat:
În prealabil postat de chiriac.roxana
Nici nu pot sa exprim in cuvinte ce a insemnat, am crezut k vorbind cu un preot o sa fiu impacata cu mn... Nu e adevarat, nu conteaza daca a fost facut devreme sau la mai multe luni, nu are cum sa nu te impacteze... Te doare, fara cuvinte. Eu pur si simplu plangeam fara cuvinte, fara sunete, fara lacrimi, ragneam fara a auzi rezultatul... Mult m.am rugat Domnului sa acorde o noua sansa ingerului care l.am ucis, sa ajunga la o familie care poate sa ii ofere ce nu puteam eu. Nu stiu daca ma crezi, desi stiam doar cu o zi de existenta lui inainte de a face avortul, in seara aia i.am pus muzica la casti cu melodia Tatal Nostru si plangeam... Incontinuu, toata noaptea. A doua zi, speram sa fie un incident, in drum, sa nu fac lucrul de neiertat... Ce vina avea??? Orice sa nu piara sufletelul... Si acum tin minte momentul, pe 4 nov, ora 16:50 suflet nevinovata pleca in ceruri sa marturiseasca crima mea... Parca auzeam cum plange, juuur, am simtit. Si momentul ala nu mi.l pot ierta... Minte cine zice k nu impacteaza... Si acum a picat o lacrima pt sangele varsat nevinovat... Dumnezeu sa ma ierte...
|
E groaznic, imi pare foarte rau de ce povestiti aici. Ati incercat sa mergeti la un psiholog, poate v-ar ajuta?
De aia ziceam pentru ca unele femei spuneau, povesteau detasat, ca si cum nu ar fi fost nimic, de parca si-ar fi scos un cos, am ramas socata de lipsa lor de emotie, vi-a-vis de subiectul acesta. D-voastra sunteti sincera si va pare rau, ceea ce e de laudat.
Nu reuseam sa inteleg daca genul de femei care nu au regrete pentru aceasta fapta se prefac sau chiar nu simt nimic, pentru ca, daca nu simt nimic e mai rau.