Fiti linistit, Pelerinule!
Posteritatea, cretina ea insasi, tot mai cretina in dinamica ei inexorabila, nu se va sinchisi de formularea colegului.
Mai ales ca posteritatea asta, rupta cu totul de tainele vietii sfinte, nu va avea de unde sa stie ca monahului nu ii displace sa fie numit cretin. Sensibil la el insusi, sub focul Harului, monahul se considera el insusi cretin, prost, nerod, idiot etc. Pentru ca el, monahul parlit, Il cunoaste pe Domnul si are, astfel, un termen de comparatie prin Lumina Caruia nu se poate vedea decat asa cum este: un cretin.
Iar asta se numeste cugetare smerita, luciditate, realism. Ori mai de-a dreptul, se numeste smerenie.
Nu-ti face asadar, grija, pentru smeritul monah. Carca lui duce multe, neinchipuit de multe... Ci mai bine sa plangem pe copiii nostri si pe copiii copiilor lor care, foarte probabil, in posteritatea posterioara in care vor posteriza vor sari ca arsi cand oarecine ii va ofensa sugerindu-le, Doamne feri!, ca ei nu sunt cei mai alesi dintre alesi (precum am fi dorit noi, strabunii lor).