Citat:
Īn prealabil postat de Yasmina
Nu va mai certati dragilor!
Imi cer iertare ca nu pot raspunde fiecaruia in parte; sunt pe fuga de dimineata.
Ideile lansate de "Ahile" nu imi sunt straine ,totusi sunt mai multe aspecte ale problemei... cat si dedicatia lor neintrecuta ca infantila sa-si intalneasca ratia de atentie zilnica.
Eu ii sun in fiecare zi si mereu aud aceasi placa: a sunat verisoara de 10 ori astazi,nu am avut timp sa fac nimic,numai sa o consolez (zice mama)...altadata, se scoala cu noaptea in cap si sta cu ea pe la doctori,prin spitale toata ziua -desi repet ,aceasta femeie are 45 de ani si mai este insotita 100% din cazuri si de tatal ei;intr-un cuvant ,nu se duce nicaieri fara el si mai recent, nici fara mama.
Si-a facut un obicei din a chema salvarea pe motiv ca se simte rau,pana cand in repetate ori i s-a sugerat mai voalat ori mai indraznet, ca problemele ei usnt de alta natura,mai...mentala.
Face urat,vrea atentie,e obsesiva,suna si de 30 de ori in 5 minute daca nu raspunzi ,tipa,plange, devine violenta fizic si verbal,se ia la bataie cu alte rubedenii , ameninta ca se sinucide daca mama nu are timp sa vb cu ea- pt ca este citez"singura persoana care vorbeste cu ea si o intelege".
Un tablou urat, cu o femeie nebuna de-a binelea si cu mama mea cu creierul spalat,pe de alta parte...dependenta zilnic de ratia de drama ieftina si circ.
Pana si parintii ei le spun alor mei ca daca ii poarta atat de grija,nu au decat s-o ia la ei -asta deoarece mama ii someaza mereu sa o duca la doctor,sa o ajute ,sugerand ca parintii ei nu fac destule pt ea.
Iar atunci,astia o paseaza bucurosi.
Eu nu ma indoiesc ca aceasta fiinta nu este intr-o situatie sufletaesca mizerabila,insa eu as fi ajutat-o intr-un mod mai concret -internata la spital de boli mintale,acolo de unde a fugit,santajandu-i emotional pe ai ei s-o scoata ca se apropiau sarbatorile si trebuia musai sa fie acasa.
Nici parintii ei nu sunt responsabili ,lasa lucrurile sa treneze la nesfarsit si nu iau masuri ,ea locuieste cand singura la garsoniera ei,cand cu ei la tara.
Niciodata nu este liniste si nici in trecut nu a fost.
Verisoara nu s-a imbolnavit subit ci ca si copila a fost nesuferita, scandalagioaica si tinuta departe de toti ceilalti pt ca nu le placea compania ei,aducatoare de discutii vesnice,barfe si scandaluri.
Un suflet negru, plin de ura,de repros,de macinare continua si de fobii. Desigur,ca orice om avea si parti bune care rasareau la lumina cateodata... numai ca in urmatoarea zi se scula ursuza si toate cele bune ramaneau in urma si toti ii erau nesuferiti si impotriva.
Presupun ca traiul in suferinta si hartuieli cu ceilalti ii aduce mai multe satisfactii decat in trai bun si armonie.
Ceea ce te uimeste este exactitatea cu care iti reproseaza lucruri intamplate in copilarie,lucruri pt care deja ti-ai cerut iertare si sunt clasate ;accepta iertarea pt o vreme apoi ca si cand este o noutate,din nou iti reproseaza ca ai gresit fata de ea acum ...40 de ani,lucruri extrem de banale oricum,nu nedreptati din alea strigatoare la cer, lucruri copilaresti. Adica exact varsta la care dezvoltarea ei emotionala s-a oprit,as zice eu putin rautacios...
Este de neoprit din mecanismul asta diabolic
Posibil sa aiba sindromul maniacal-depresiv...posibil paranoia...oricum este destul de bolnavioara acum la 3 ani dupa deschiderea acestui fir de discutie.
Care este relatia lor cu biserica? Nu exista o relatie si o educatie, in acest sens.
|
Pai zi asa, Yasmina!...
Inteleg, deci, ca de fapt te supara evolutia proasta a unui bolnav mintal care se foloseste din plin de "avantajul secundar al bolii". Him... Banal. Asa fac toti bolnavii necomplianti la terapie.
*
Pentru ca lumea nu detine cunostinte de psihopatologie (in schimb e experta in listari de "formule duhovnicesti impecabile", adica magice sau demagogice/tot un drac, ori in sfaturi babesti cu pretentii sforaitoare fara nici o legatura cu experienta personala), e firesc sa primesti pe aici tot felul de indrumari. In afara de Mihnea si Alin, care au fost singurii, dupa opinia mea, apropiati de intelegerea situatiei reale, ceilalti nu vad cum te-ar putea indruma in vreun fel. Nu au nici studiile, nici profesia potrivita, nici experienta, nici nimic. Sunt totusi oameni binevoitori, ceea ce nu-i de colea. Nu-i asa?....:)
Opinia mea e sa te centrezi pe imbunatatirea relatiei cu parintii tai, ignorind sau minimalizind sistematic problema cu verisoara (dublul tau simbolic, fantasma intrupata a copilului pierdut...). Nu ai cum s-o ajuti, deoarece e necomplianta la terapie, se complace in rolul de victima pe care cine stie cand si l-o fi atribuit singura...
Cat ii priveste pe ai tai, se pare ca si-au gasit si ei o finalitate, un scop, un sens si o cale de metabolizare a unor energii emotionale; au un nou obiect libidinal, investesc puternic in el din postura de parinte, imi pare ca dansii realizeaza, in plan simbolic, o pedeapsa prin orientarea afectiunii asupra altcuiva... De ce? Pentru ca relatia cu tine se pare ca nu e deplina. Te rog sa lucrezi la asta!
Si nu sunt de acord, in acest punct, cu Alin: nu lor trebuie sa le gasesti un psiholog (batranii nu se mai ocupa cu treburi din astea, in orice caz nu in Ro), ci tie, pentru a nu ramane tu prizoniera emotional in povestea asta ciudata... Sta in puterea ta, e ceea ce e firesc sa faci si, mai ales, este o datorie fundamentala a ta fata de parintii tai si fata de tine; fata de viata/destinul familiei voastre. Daca n-o faci acum, in scurt timp vei pierde ocazia. Anii trec, Yasmina!...