Din ce ati spus despre aceasta verisoara a dumneavoastra, este clar ca are nevoie de un ajutor de specialitate, de un psiholog cu care sa stea de vorba si sa-i explice ca atitudinea ei in viata nu este una normala, fireasca.
Ori acest ajutor de specialitatea nu il puteti oferi nici dumneavoastra, nici parintii dumneavoastra. Ca acuma o mai ajuta parintii dumneavoastra e adevarat, insa când acestia nu vor mai fi in viata , atunci ce va face aceea verisoara ?!
Iar fata de parintii dumneavoastra, incercati sa le explicati si sa le aratati ca atitudinea care o au fata de aceea verisoara nu o ajuta cu nimic in perspectiva, ci doar i creeaza o dependenta nefireasca de alte persoane.
Iar face mult mai bine si ar ajuta-o mult mai mult daca ar lasa-o (dar treptat, nu brusc) sa se descurce singura, sa fie nevoita sa-si gaseasca de lucru, etc.
Este absolut normal si de admirat sa va pese de parintii dumneavoastra! Sau ar mai fi o solutie- daca posibilitatile financiare si conditiile de locuit a dumneavoastra permit- sa-i luati si pe parintii dumneavoastra in SUA (bineinteles daca ar vrea si ei).
Insa trebuie sa va ganditi si la viata dumneavoastra- probabil si dumneavoastra in viitor doriti a aveea o familie, copii, un serviciu intr-un domeniu preferat, etc.
|