Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
Iau cuvintele și le-nec în mare,
Șuier luna și o răsar
Si o prefac...
Intr-o
Dragoste Mare.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
https://www.youtube.com/watch?v=vcMI02p3S00