Văd mai multe îndemnuri la rugăciune, la care subscriu și eu, fără a neglija celelalte sfaturi.
Dar și ziua, și lucrul nostru, orice facem pe lumea asta – trebuie începute cu rugăciunea, amintindu-ne că noi nu putem face nimic fără ajutorul lui Hristos. Trebuie să fii și întreprinzător, nu-L lași numai pe Dumnezeu, că El vrea să lucreze cu tine. Nici nu stai așteptând ca El să rezolve problema, nici nu te apuci de treabă crezând că nu-i (și) problema Lui.
Apoi, pornind așa, știi că ai ajutor puternic, că nu e tot necazul pe umerii tăi, că nu ți se cere să duci mai mult decât poți. În plus, rugându-te pentru cel care te necăjește, îți cureți inima, nu păstrezi resentimente, te liniștești. Și dintr-un suflet liniștit ies alte fapte și vorbe decât dintr-unul fără liniște.
Adeseori povara care ne strivește e pusă doar de noi pe umerii noștri. Nu suntem stăpâni pe viețile altora, nu putem să le rânduim noi viața. Și dacă nu au rânduială, să nu ne lăsăm târâți în neorânduiala lor. Ajutăm dacă putem și numai pe cei care vor să fie ajutați.
Roagă-te și fă ce poți!
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|