Of, ce v-ati aprins...:)
Si cat de mult as vrea sa va fiu recunoscator cu adevarat... Dar cum s-o fac? Nepriceput cum sunt.
In sfarsit, ma simt si eu ocrotit, acceptat, ingaduit,.... confirmat.
*
Deocamdata micul barbat are una bucata problema: a trecut pe antibiotice... L-a cotropit un stafilococ, batracian, hemodrac, habar n-am, nu mai stiu ce e si cum ii zice pre limba doftorilor... Cert e ca va ramane cel putin pana marti in spital, cu toate acele si substantele in minusculele vene... Compensare la nasterea lui ultrarapida. Am aflat ca a zbuchit-o in lume in doar ...10 minute. Eu am crezut ca a facut record de juma de ora travaliu, dar am aflat ca au fost doar 10 min. Ce om descurcaret!
Acum plateste, insa. Impetuozitatea e un lux!
E perfuzat, gaurit, tot ce trebe.... Domnul cu el!

*
Am hotarat, intr-un sfarsit. Il va chema Nicolae. Ioan Nicolae.
Prea multi oameni din neamul si din patria mea iubesc pe Nicolae, ocrotitorul copiilor, sfantul cel bland si puternic, darnic, iubitor.
Pruncul se arata delicat, subtire, calin...
Ramane asa: Nicolae. Mi-e drag sa il chem pe numele acesta! Au acceptat si ceilalti, intr-un sfarsit...

*
Va multumesc tuturor!
Nu stiu cum s-o fac dar asa simt si voiesc: sa va multumesc si sa va rog sa ma iertati pentru toate...
Puneti va rog o lumanare pentru Nicolae Ioan si pentru mama lui, Ruxandra. Adevar, adevar va spun ca acum chiar au nevoie!
Doamne ajuta!