cristiboss, dar gandeste-te putin la unii adolescenti fara prieteni, sau fara familie, sau pur si simplu mai interiorizati, care nu-si pot face prieteni...chiar am la mine in clasa un baiat, este mai special asa, nu e vorba ca nu vrem sa-l ajutam, dar uneori "bisericutele" se formeaza dupa caracterul oamenilor, dupa gusturi, afinitati etc, si poate nu prea avem multe in comun pentru a-l putea ajuta cu adevarat, pentru ca schimbarea trebuie sa vina de la el.Ei, eu cred ca ar trebui sa mearga sa vorbeasca cu un psiholog pentru a-si depasi temerile, timiditatea, comportamentul de-a dreptul ciudat, parca traieste intr-un univers al lui si nu mai vede pe nimeni in jur.In fine, cum crezi ca ar putea sa-i asculte un preot toate framantarile, toate "banalitatile" care il supara si care poate conteaza pentru el?Preotul abia are timp cateva minute si e bine daca ai noroc sa nu fie ceilalti oameni la 2 pasi de tine ingramaditi intr-o bisericuta mica, care sa mai si auda tot ce zici...jenant:|.Care e problema daca discuta cu un psiholog pentru a-si constientiza problemele si pentru a le rezolva...eventual, ar putea sa se roage la Dumnezeu ca sa-L ajute sa treaca peste aceasta perioada, dar stii vorba aia "Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista".Deci daca psihologul l-ar ajuta, nu vad cum ar pacatui colegul meu fata de Dumnezeu, practic sta de vorba cu un om, nu da in cap semenilor sai sau nu se duce noaptea "in casele cu felinare rosii"-vorba adolescentului miop.Deci, mai ales ca psihologul nu foloseste un tratament medicamentos, ci doar comunica cu pacientul si il asculta, eu zic sa nu ne pripim sa incadram anumite domenii unde nu este cazul...
|