Citat:
În prealabil postat de AlinB
Pai hidratarea cred ca a fost mai problema, nu postul :)
Tineai post negru sau doar post cand s-a intamplat asta?
|
Sau cafeaua...
Citat:
|
Ionut e mare fan al postului negru fara apa, dar eu consider ca nu reprezinta cine stie ce utilitate, in plus, in cazul efortului (care presupune transpiratie, deshidratare) sau a temperaturilor mari (cand transpiri si fara sa-ti dai seama) e total exclus.
|
Postul total e mai potrivit pentru cei ca mine, adică slabi. Dacă vrei să intri mai repede în ketoză, ține o zi fără apă și apoi continuă cu apă. Așa vei evita pierderile musculare după ce se termină combustibilul de zahăr din sînge și din ficat și înainte să schimbi metabolismul. Cu varianta absolută se trece rapid pe consumul resurselor proprii de grăsime.
Eu tind să-i cred pe cei care susțin că e mult mai puternic decît cel cu apă. Are marele avantaj că nu pierzi atît de multe minerale prin urină, perioada fiind mult mai scurtă. Urinezi în continuare, e și obligatoriu de fapt, dar pe o sesiune cam de trei ori mai scurtă.
Consumul de apă presupune muncă suplimentară de procesare din partea organismului. Apa vine cu impuritățile ei care trebuie filtrate și eliminate. Poate de aceea o parte din experți susțin consumul de apă distilată. Rinichii sînt suprasolicitați... Dar pe partea cealaltă ficatul produce apă endogenă și are de lucru la sintetizarea ei.
Dar ideea de bază e că mecanismele prin care corpul se vindecă sînt altele decît la postul cu apă. Ai citit ce scrie Filonov și nu numai el, doar că nu știu dacă se poate demonstra experimental (pe animale).
Citat:
Si el a vazut ca dupa 5 zile deshidratarea are efecte severe asupra creierului, confuzie, dezorientare, pierderi de memorie.
Eu am patit asta si mai devreme, pentru ca in primele zile am facut efort fizic, desi nu foarte intens dar suficient pentru a pierde mai rapid apa.
|
Nu am simțit efectele despre care vorbești. Am simțit nevoia de odihnă în ultima zi, cum e și normal.
Singura mea problemă la ambele tipuri de post este secreția masivă de acetonă din limbă, o substanță care are gust și miros oribil. Îți vine să-ți tai limba. Spălatul cu lingura, cu periuța, cu apă nu ajută de fel pe nimeni. O dată ce începi să mănînci limba redevine cum a fost înainte.
Dar pe parcursul unei sesiuni relativ lungi limba se curăță - unul dintre semnalele că te poți opri dacă vrei, pentru că limba reflectă starea de sănătate a tractului digestiv (a se vedea mărturia viteazului Dobrivoie scrisă mai sus).