Buna tuturor, asa este de multe ori avem perioade de ,,raceala,, momente in care cele ale lumii ne cuprind, ne cuprinde grija ,si uitam de Dumnezeu...si atunci cand vad ca nu mai am sprijinul pe care il aveam cand citeam in fiecare seara rugaciunile si un acatist, simt in mine un dor ,tanjesc dupa cele ale lui Dumnezeu,si atunci iar ma apropii si ma simt bine. caci e asa cum imi spunea cineva de aici Dumnezeu e ca un soare de care cand ne apropiem ne incalzim si cand ne departam ne racim.asa incat constiinta noastra e cea care ne ,,trage de maneca,,a tunci cand mai ratacim calea, caci noi ca si copiii neastamparati ne jucam uitam ce trebuie sa facem, si vine TATAL si ne mai dojeneste, ori ne cearta ori ne bate depinde cat de grav este,dar cu dragoste ,atentie, si noi tot il iubim, caci ne iarta multe...
|