A te preda - un termen din limbajul militar, al razboiului.
In sensul acesta mi se pare ca e folosit adeseori in V.T., ca deznodamant (fericit) al luptei dintre om (cel razvratit, rebel; cel tare de cerbice) si Dumnezeu. Il gasim si in N.T. in multe locuri, de pilda cand Domnul mustra pe farisei si pe carturari si prezice daramarea Ierusalimului. Aici apare sub forma lui negativa, ca repros, dar il intalnim si ca promisiune, ca fagaduinta Mesianica.
De fapt e presarat peste tot, in intrega Scriptura, impletit cu firul rosu al iubirii Dumnezeiesti pentru om, ca o incununare a acestuia. Ca triumful luptei lui Dumnezeu cu omul acesta este: predarea (vointei) omului in Mana lui Dumnezeu, intru libertate si viata.


*
Iata un scurt fragment din opera Sfantului Siluan pe aceasta tema:
http://mantuire.50webs.com/sa_voie_libertate.html

Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viata e mult mai usoara, pentru ca si atunci când se afla în boala, în saracie si în prigoana, el gândeste asa: „Asa i-a placut lui Dumnezeu, iar eu trebuie sa îndur aceasta pentru pacatele mele”.
Iata ca de multi ani bolesc de dureri de cap, greu de îndurat dar folositoare, pentru ca prin boala sufletul se smereste. Sufletul meu vrea fierbinte sa se roage si sa faca priveghere, dar boala ma împiedica, fiindca trupul bolnav are nevoie de liniste si odihna; si L-am rugat mult pe Domnul sa ma vindece, dar El nu m-a ascultat. Înseamna ca lucrul nu-mi este de folos.
Dar iata ce s-a întâmplat cu mine alta data, când Domnul m-a ascultat degraba si m-a izbavit. Într-o zi de sarbatoare *s-a dat peste la trapeza; si mâncând, am înghitit un os de peste care a ramas prins în piept. Am chemat pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon cerându-i sa ma vindece, pentru ca nici doctorul nu putea scoate osul din piept. Si când am spus: „Vindeca-ma’, am primit în suflet raspunsul: „iesi din trapeza, respira adânc si osul va iesi cu sânge”. Am facut asa: am iesit, am respirat adânc, am tusit si un os mare de peste a tâsnit afara cu sânge. Si am înteles ca daca Domnul nu ma vindeca de durerile mele de cap, înseamna ca e de folos pentru sufletul meu sa bolesc astfel. […]

Cum stii daca vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu?
Iata un semn: daca te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamna ca nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar daca tie ti se pare ca vietuiesti dupa voia Lui.
Cine vietuieste dupa voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijeste de nimic. Si daca are nevoie de vreun lucru, se preda pe sine însusi si lucrul de care are nevoie, lui Dumnezeu. Si chiar daca nu-l dobândeste, ramâne la fel de linistit, ca si cum l-ar avea.

Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtuna, nici de tâlhari, DE NIMIC. Si orice i s-ar întâmpla, el spune: ‚Asa i-a placut lui Dumnezeu’: Daca e bolnav, gândeste: „înseamna ca am nevoie de boala; altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o”. Si asa se pastreaza pacea în suflet si în trup. […]

Nimeni pe pamânt nu poate scapa de întristari si, desi întristarile pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni, ele par de neîndurat si îi întristeaza, si aceasta pentru ca nu vor sa-si smereasca sufletul, nici sa se predea voii lui Dumnezeu.
Dar pe cei ce s-au predat voii lui Dumnezeu, Domnul Însusi îi calauzeste prin harul Sau, si ei îndura totul cu barbatie pentru Dumnezeu, pe Care-L iubesc si împreuna cu Care vor fi preamariti în veci. […]

Domnul a dat pe pamânt pe Duhul Sfânt si cel în care Acesta viaza simte în el raiul.
Vei zice poate: De ce nu este si în mine un asemenea har? Pentru ca nu te-ai predat voii lui Dumnezeu, ci traiesti dupa voia ta.
Priveste pe cel ce-si iubeste voia sa proprie; n-are niciodata pace în suflet si e mereu nemultumit: asta nu e asa, asta nu e bine. Dar cel ce s-a predat pe sine însusi în chip desavârsit voii lui Dumnezeu, acela are rugaciunea curata în sufletul lui, iubeste pe Domnul, si toate ale lui sunt dragi si placute. Asa s-a predat lui Dumnezeu Preasfânta Fecioara: "Iata roaba Ta. Fie mie dupa cuvântul tau!” (Lc 1; 38).
Daca am spune si noi asa: „Iata robii Tai, Doamne. Fie noua dupa cuvântul Tau”, cele spuse de Domnul si scrise de Duhul Sfânt în Evanghelie ar ramâne în sufletele noastre si atunci lumea întreaga s-ar umple de iubirea lui Dumnezeu si cât de minunata ar fi viata pe întregul pamânt. Dar, desi cuvintele Domnului se aud de atâtea veacuri în întreaga lume, oamenii nu le înteleg si nu vor sa le primeasca. Dar cine traieste dupa voia lui Dumnezeu, acela va fi preamarit în cer si pe pamânt. […]
Atât de mult i-a iubit pe oameni Domnul, ca i-a sfintit prin Duhul Sfânt si i-a facut asemenea Lui. Domnul e milostiv, iar Duhul Sfânt ne da puterea de a fi milostivi. Fratilor, sa ne smerim si prin pocainta vom dobândi o inima plina de mila, si atunci vom vedea slava Domnului, care se face cunoscuta sufletului si mintii prin harul Duhului Sfânt.