...:)
Uite, iarasi o exprimare care ma imboldeste la comentarii! Acest cliseu (despre care presupun ca nu-ti apartine; probabil l-ai folosit in virtutea obisnuintelor de cugetare care se poarta pre la noi...) ma amuza si ma intristeaza deopotriva. Ma si imboldeste la niscaiva ipoteze...

Ma amuza, deoarece il gasesc, asa cum suna, o prostioara de toata frumusetea. Cum sa evaluezi in acest fel (cu acest termen) viata biologica? Ce, s-a terminat sacul cu criterii de evaluare a biologiei? Si cum ar putea sa fie viata asta biologica daca nu "in sine"? Poate fi altfel?....
Ma intristeaza, deoarece imi prilejuieste urmatorul gand: cat s-a latit, Doamne, axa vinovat-nevinovat in mintea noastra, a oamenilor!... Totul (pana si viata biologica) e tras pe roata plina de tepi a vinovatiei... Daca am ajuns sa ne punem problema de nu cumva respiratia omului, bataile inimii, cresterea parului ori clipitul sunt vinovate ori nevinovate: ce mai urmeaza? De unde puterea de fascinatie a acestei axe (vinovat/nevinovat) in intreaga noastra viata? De ce cugetam atat de generalizat in acesti termeni? Ce sa fie asta?...
Despre ipoteze nu vreau sa scriu.