[sophia]

CristianR - am inteles acum. Am avut senzatia ca vorbesti de doua chestii diferite in cadrul trupului biologic.
Acum ma gandesc ca s-ar putea sa vorbim aici de doua lucruri diferite.

"Altfel spus: Dacă eu, vrând să fiu fericit, mă orientez către obținerea unui mai mare confort material, către mai multă odihnă, mâncăruri cât mai bune, sofisticate, plăceri dintre cele mai rafinate, voi da greș cel puțin la bătrânețe sau când mă voi îmbolnăvi și nu mă voi mai putea bucura de toate astea. Sau când voi muri și, inevitabil, mă voi despărți de toate plăcerile, rămânând cu o mare insatisfacție."

Tu vorbesti despre un soi de gastrimargie si lenevie. Eu vorbesc despre nevoile de baza. Si aici unii incearca sa li se opuna, sa le desfiinteze.
Cu asta ma lupt eu. Sunt oameni aici care o dau sus si tare ca trebuie numai post si chiar numai negru.

Iar ce spui tu (si altii) aici:

"Dacă, în loc de asta, aș începe să postesc și să mă rog, să caut să cunosc mai multe despre Dumnezeu, m-aș apropia de El, iar atunci când m-aș îmbolnăvi, îmbătrâni și apoi muri, nu doar că n-aș regreta nimic din cele pe care le părăsesc, dar m-aș și bucura tot mai mult, pentru că între mine și Cel pe care am început să-L iubesc n-ar mai fi obstacole de genul atașamentului pentru confort, mâncare bună, plăceri."

Nu cred ca asta, adica a-l iubi pe Dumnezeu si a te ruga mult la el si a trai credinta cum se cuvine nu se poate cu o alimentatie de baza corecta, echilibrata.

De ce nu se poate sa diferentiem gastrimargia de alimentatia de baza echilibrata?
Aici este discutia. Trupul si sufletul nu pot exista decat impreuna si in general daca unuia ii merge rau, ii merge si celuilalt.
Nu e vorba de fericire, e vorba sa te simti bine si sa ai putere sa fiintezi.
Pentru ca atunci nu ai putere nici sa te gandesti la Dumnezeu sa te rogi, sa mergi la biserica. Trebuie dat corpului ceea ce este al lui si sufletului la fel.


...dactil - nu stiu daca m-am exprimat eu prost, sau chiar gresesc undeva.
Eu ma refeream ca undeva in cer, Dumnezeu pune un suflet intr-un trup si asa trimite o fiinta pe pamant. Sigur ca vin impreuna pana la urma. Am avut impresia ca totusi Cristian spune ca sufletul isi alege trupul.

De dus inapoi, insa, se duce numai sufletul. In fine este o discutie mai delicata si complicata asta cu separatul sufletului de trup.
Eu nu le-as separa.