[Igor_Paslusnik]

Înainte creştinii le mărturiseau în public, oricât de grave ar fi fost, de aceea au şi avut de suferit, din urma oamenilor de "foarte bună" intenţie.

Tu n-ai decât dacă vrei, să le mărturiseşti în public, e biblic. Dar e după litera bibliei, fără discernământ, iar "litera ucide, iar duhul face viu." (2 Corinteni 3, 6)
În discernământul Bisericii, în trezvia şi dreapta socoteală a Bisericii, mărturisirea păcatelor unii altora, trebuia să se facă în relaţia preot-creştin, ca să nu mai poată face rău necreştinii, creştinilor.
Mărturisinduţi păcatele în public, în faţa a sute de oameni, e împotriva şi înafara învăţăturii mântuitoare a Bisericii şi cine face aşa e fără comuniunea Sfinţilor, Bisericii lui Hristos.

N-ai decât să faci, oricum eşti înafara Bisericii lui Hristos, prin ereziile franco-latine ("romano-catolice") la fel ca protestanţii sau neo-protestanţii, etc.
Aceştia, risipitorii, rătăciţii, fac o caricatură din creştinism... Sărăcuţii şi dragii de ei... Dar Domnul nu te bagă nici în Rai, nici în Iad cu forţa, ci fiecare alege: cu Hristos şi creştinismul cel fără erezie, sau împotriva lui Hristos, cu toate celelalte învăţături.

Domnul să ajute pe cât mai mulţi să se trezească.