Marin Sorescu
-----------------------------------------
Scrisori din camera de alaturi
Nu pot sa scriu decat despre tine,
Cu mana ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.
Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Sa haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iata-ne, asadar pierduti in desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita sa ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu sa vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Sa ma urc in iatac, pe-un turtur imens,
Sa urc si sa cobor, ca e alunecos,
Si iar sa dau sa ma catar... si tu sa-mi arunci
Niste pinteni.
Sa cioplesc sloiul, urcindu-ma
Sa-i dau pinteni
Si sa apar sus, c-o floare de gheata
In mana. "Unde e geamul?
Sa-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", sa zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai sa iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar in zapada? Iar in tren?
Iar vagon neincalzit?"
Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-ma la o masa de restaurant
C-o suta de insi in jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce sa-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu imi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai sa mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decat c-o sanie trasa de cerbi.
Tot în tren sintem? Tot.
Adiacente
Adiacentele la ce-am de spus
Erau acolo si acuma nu-s,
Ia-le de unde nu-s, adiacente,
Caci nici in gusile fosforescente
Nu mai gasesti nimic de luat, de pus.
Visul mi-e plin de oarba cutezanta
Cu care musca greul din distanta,
Greul pamintului, pe sub pamant.
Si tot aduna rime si aluzii
Ca intimplarile la coltul buzii,
Fumind tigara si-afumind un gand.
Fara punctuatie
- Care apropie oamenii, ai spus?
Nu stiu - parca-as vrea sa-ti ghicesc in talpa.
- Poate in palma.
- Eu nu ghicesc decat in talpa.
- Ce semn de punctuatie?
- Nimic, adica pune un numar.
Ce numar porti la pantofi?
- 36.
- Foarte bine, 36 ma inspira.
Oricum, e un numar cistigator -
Imi place cum inchizi tu ochii.
Atunci cand inchid ochii, plutesc.
George Bacovia
------------------------------
Alb
Orchestra incepu cu-o indignare gratioasa.
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe ...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasa ...
In aurora plina de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe intinsele carari --
Cantau clare sarutari ...
Larg, miniatura de vremuri viitoare ...
Piano
Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri --
Potop de dureri.
Si visul apune
In negrul destin...
Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mangaieri...
Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri...
|