Despre miezul Persoanei, Eul
=partea a 2-a =
Eul conceptual se formeaza prin atribuire si posesiune.
Eul conceptual are nevoie de o manifestare, de un fenomen de care sa se agate si cu care sa se identifice.
Este ca o planta agatatoare.
Cel mai evident mecanism este identificarea eului cu trupul sau cu actiuni ale acestuia.
De exemplu:
-identificare cu trupul: “Eu sunt inalt”, “Eu sunt slab”, “Eu sunt sanatos”…
-identificare cu actiuni ale trupului: “Eu merg”, “Eu mananc”, “Eu alerg” …
Insa eul, evident, nu este nicio parte a trupului. Nici picior, nici cap, nicio celula, niciun atom al corpului.
Nefiind nimic din ceea ce este trupul, evident nu este nici suma partilor sale.
Nu putem vedea un “Eu” alergand ci doar un “trup” alergand sau
un “Eu” mancator, ci un trup care ingereaza hrana.
Eul insa se identifica si cu mintea, proprietati ale mintii, cu atitudini, cu simtaminte…
-identificare cu mintea: “Eu sunt necunoscator”, “Eu sunt prost”
-identificare cu actiuni ale mintii: “Eu analizez”, “Eu ma rog”…
-identificare cu atitudini: “Eu sunt mandru”, “Eu sunt modest”…
Eul se identifica nu doar cu fenomene sensibile ci si cu numene, conventii.
-identificare cu conventii: “Eu sunt oltean”, “Eu sunt rege”, “Eu sunt sarac”, “Eu sunt presedinte”…
Eul este ca o entitate invizibila, ascunsa care are nevoie de ceva vizibil pentru a-si afirma existenta.
(In cazul lui Lucifer, de un scaun deasupra norilor)
Eul are nevoie de o baza de atribuire, de un postament. Acesta imbraca multe forme, este foarte diversificat.
Pentru a cunoaste ce este “Eul”, in primul rand este necesara discriminarea intre “Eul conceptual”
si baza sa de atribuire, prin exercitii repetate de observatie si contemplatie.
Exemplele sunt pretutindeni, in jurul nostru, in modul in care noi insine gandim si initiem actiuni.
__________________
|