[Florin-Ionut]

Aș zice că fiecare păcat pe care-l comitem este o dovadă de prostie de moment. Așa spunem uneori, nu, că am făcut o prostie.

Sînt păcate mari și mici, sînt păcate devenite patimi mai mult sau mai puțin subtile, fiecare cu gravitatea lor. Fiecare stare denotă un nivel relativ scăzut al IQului care poate deveni permanent. Putem ajunge proști pe viață dacă ne lăsăm conduși de cel care ne vrea în casa lui subexistențială.

Pornind de la ideea de mai sus, deducem că cele mai păcătoase ființe stau destul de prost cu intelectul, relativ vorbind dacă facem o comparație cu condiția lor inițială. Și cred că așa este: dracii sînt proști cu toții, doar că unii lideri au o doză cumva superioară de ”inteligență”. Ca dovadă e direcția în care au apucat-o și ceea ce fac acum, pînă ce vor fi izolați definitic în împărăția celor dedesubt, la adînc.

Ei nu cunosc nici viitorul, nici nu au înțeles chemarea orininară, nici pe Dumnezeu nu-L pot pricepe așa cum este. Sînt foarte limitați. Au mintea strîmbă și vor cu tot dinadinsul s-o pervertească și pe a noastră.

Din fericire, harul Domnului este cu oricine dorește cu adevărat să se mîntuiască de influențele lor negative.