[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Deh! Ma facu palusniku-cel-impisicit, nu altfel decat ateu!
Asa-mi trebe, daca nu i-am dat peste botic-si-laptic la vremea cuvenita.
(O sa-i dam la castronel, de-acu nainte, daca mai avem prileju.)

În prealabil postat de ahilpterodactil

Numai un paslujnik putea sa scoata asemenea perla!
Te rad si matzele, paslusnice, inmarmurit in armura-ti, cum esti!

O, "bătrâne", plecăciune ! Ţi-aş face metanie mare, dac-aş fi lângă tine. Măi frate, poţi să ai şi 50 de ani, cât timp gândirea şi cuvintele tale, sunt ca ale unui copil răsfăţat, ateu, atunci n-ai nici 20 de ani. Eşti creştin? Dovedeşte că eşti creştin, ca să fi numit creştin. Dac-ai reuşit în timpul vieţii să fi creştin, ai reuşit tot ce aveai nevoie.

Controlează-ţi momentele de slăbiciune şi neputinţă şi nu răbufni cu mândrie împotriva a nimic şi nimeni, decât cu smerenie împotriva ta însuţi, tu eşti singurul tău duşman. Între oameni, creştinii n-au duşmani, chiar şi de-ar veni cineva să ne omoare pe noi şi familia dată nouă de Domnul (care nu-i a noastră, e a Domnului), deci nici aceia nu ne sunt duşmani, decât noi înşine ne suntem duşmani împotriva mântuirii noastre.
Îţi recomand cartea "Cunoaşte-te pe tine însuţi", de Sfântul Nectarie de Eghina.

Dacă vrei să fi în vârstă, arată că ai o vârstă, fi demn şi plăcut Domnului, în cuvintele tale, cu care să înmulţeşti credinţa şi iubirea în Hristos, atât cât ţi-a fost dat, "în dar a-ţi luat, în dar să daţi", spune Scriptura.

Încetează să-i mai vezi pe alţii "puşti", mucoşi, princhindei, nu spune nimănui "copile" sau alte astfel de diminutive, asta-i mândrie, că nu eşti un prea plin izvor al înţelepciunii, n-ai nimic, eşti gol. De la Domnul sunt toate. Nu te considera înţelept, chiar dacă ai studiat toată viaţa. Cu cât ai mai mult, cu atât trebuie să dai mai mult.

Caută înmulţirea virtuţiilor în învăţăturile tale şi mustrările tale date altora. Arată iubire în ele, mai ales când aduci mustrare cuiva, nu jigni, nu fi arogant, acela/aceea trebuie să merite mustrarea, fiindcă mustrarea e un lucru mântuitor şi sfânt, adică să vrei ca prin mustrare să sprijini, să ridici, să ajuţi, să întăreşti acel suflet, care-l mustri, să-ţi pese de viaţa lui şi mântuirea lui. Altfel nu mustri, ci osândeşti, etichetezi, judeci aspru, condamni, dai verdicte şi apoi să nu te miri că îţi merge rău în viaţă, că tu insuţi atragi răul. Deci când mustri, fi "înţelept ca şarpele şi blând şi nevinovat ca porumbelul" spune Scriptura. Vorbeşte ca unor fraţi care fac greşeli copilăreşti, zâmbeştele cu sufletul, rosteştele ceea ajută la mântuire. "Gura vorbeşte din prisosul inimii" (Luca 12, 15) deci dacă în inimă iubeşti pe Domnul, îţi pasă de Hristos, de Biserică, de turma Lui, cei din Biserică şi cei ce rătăcesc în întuneric înafara Bisericii, atunci, după măsura ta, arată şi luptă !
Încetează cu ironiile, cu zeflemeaua, cu glumele, că acestea depărtează de virtuţi şi nu sunt ale creştinilor (Efeseni 5, 4) ci caută mântuirea ta şi a tuturora, în toate.

Cărunteţile tale să-ţi fie izvor de bogăţie duhovnicească, de lumină, de iubire, de rugăciune, care să se reverse de la Domnul, prin tine, oamenilor.

Dar de ce trebuie să-ţi amintesc eu de lucrurile astea ? Sunt convins că le cunoşti prea bine. Atunci fă parte din familia lui Hristos, în cât mai multe minute ale vieţii tale e cu putinţă. Aşa să-ţi ajute Dumnezeu.

Şi pe mine iartă-mă şi pomeneşte-mă, că sunt plin de multe şi grele neputinţe, precum vezi şi smintesc mereu, şi din pricina păcatelor mele multe, sufăr şi pătimesc toate căderile ce vin peste mine.

Şi pe voi pe toţi, vă chem în ticăloşia mea, să ne rugăm împreună pentru toţi frăţiorii noştrii risipitori. Rugaţi-vă pentru evoluţionişti, în rugăciunile voastre de acasă sau de la Sfânta Biserică, rugaţi-vă pentru atei, păgâni, eretici, gnostici, pentru toţi cei rătăciţi în diferitele curse ale întunericului, căci cum Hristos a lăsat cele 99 de oi şi a plecat în căutarea celei pierdute, aşa să lăsăm şi noi în rugăciunile noastre nevoile noastre şi ale fraţilor întru Hristos şi să plecăm şi noi cu rugăciunea în căutarea celor rătăciţi, căci şi ei caută pe Domnul după măsura lor, să ne doară pentru ei, să plângem pentru ei, să ne silim pentru ei, căci mai multă nevoie au ei de Domnul, de lumină, de bucuria şi iubirea creştină a Domnului, decât au cei ce se odihnesc în Domnul la fiecare Sfântă Liturghie, Vecernie, Utrenie sau altă Sfântă Slujbă.

Hristos a înviat.