Citat:
În prealabil postat de Florinvs
Si pur si simplu nu vad inainte de 1989 de ce cineva si-ar fi dorit sa-si practice meseria in alta tara decat in Romania! Existau doar atatea fabrici, uzine, santiere de constructii, unitati de transport de toate felurile in Romania, incat oricine sa-si poata practica meseria dorita in Romania!
|
Imi vine sa strig, precum in anii 90: dom'le, dumneata ai mancat salam cu soia ?
Inainte de 89, multi ai fost romanii care treceau Dunarea inot, riscand un glont in ceafa de la granicerii comandantului suprem erou intre eroii neamului, care graniceri tineau pusca invers, indreptata spre interiorul tarii, nu cumva sa scape cineva din raiul socialist si sa fuga in iadul capitalist. Oricine isi putea practica meseria dorita in Romania ? Ha! Vii din Luna, nu din Romania! Primeai, ca absolvent, o repartitie de cacat, intr-un sat de cacat. Cei cu pile mari ajungeau in sate unde oprea trenul, cei cu pile mici in sate prin care se auzea trenul, iar cei fara pile, in sate unde nu se auzise de tren. Daca aveai cumva ideea subversiva sa refuzi postul pe care ti-l repartizase Partidul, ala erai. Nu te mai angaja nimeni. Sefii de cadre erau securisti si iti aminteau si dupa 20 de ani ca nu te-ai prezentat la post si ca taica-tu a fost chiabur. In Romania avusese loc o revolutie in sensul cel mai propriu, adica o rasturnare. Cu susul in jos. Profesorii universitari se ocupau cu munca campului, impreuna cu "colectivele de tineret studios al patriei". Tarlanii ocupau functii in conducerea de Partid, iar analfabetele academinciene faceau cercetare in codoi si conduceau ICECHIM-ul.
Dumitale chiar nu ti-e rusine sa spui ca oricine isi putea face meseria ? Tatal meu ar fi vrut sa intre la istorie, dar acolo se intra "cu dosar". Ca fiu de preot ortodox, nu corespundea. A intrat, dupa doi ani de puscarie politica si dupa inca 5 de interdict la studii, la o facultate fara echivalent in lume: exploatare cai ferate. A facut, toata viata, o meserie care nu i-a placut. Mama mea a fost mai inspirata. La "profesia tatalui" a scris "functionar bisericesc", lasand aparatcicii Partidului dumitale sa creada ca o fi fost vreun tarcovnic. Asa a apucat sa intre la Drept. Numai ca a fost, vreo 15 ani, "merceolog", mai apoi "contabil" si, in sfarsit, "economist", inainte sa inceapa, pe la 45 de ani, cariera de avocata intr-un "Colegiu" unde ajungea cu naveta. Soacra-mea, la 23 de ani, a refuzat postul de profesoara de romana intr-un sat unde intarcase dracul plozii, motiv pentru care, la 60 de ani, a iesit la pensie ca suplinitoare si are, azi, o pensie cu care iti doresc sa traiesti cand ai sa fii batran.
M-am saturat, ca de mere acre, de postarile dumitale in care, batandu-ti joc de sangele varsat de cei mai buni romani, batandu-ti joc de memoria celor mai buni politicienti, intelectuali si preoti care au umplut lagarele de concentrare comuniste, indraznesti sa faci apologia unui regim criminal, care a impins tara la dezastru, ale carui urmari sunt vizibile si azi in sufletul acestui popor. Folosesti acelasi limbaj de lemn de atunci, incat cand iti citesc o postare am impresia ca citesc "Scanteia" de altadata, maculatura aceea care ma umplea de greata. Ridici in slavi un individ care a tiranizat, a paralizat de frica, a acoperit de saracie, suspiciune, lipsa de orizont o tara intreaga, cu exceptia celor din nomenclatura partidului condus de el. Un individ care nu a fost capabil sa-si ia nici patalamaua de calfa in cizmarie a siderat Romania timp de 25 de ani, iar tirania lui parea a nu mai avea sfarsit. Intr-o tara cu vocatie europeana, a creat un cult al personalitatii de tip asiatic. In istoria teribila a comunismului, doar Stalin a mai creat un cult al personalitatii echivalent in intensitate, dar nu si in atotcuprindere. Sprijinit de politia politica pe care ai avut tupeul sa o numesti "patriotica" si pe suita de tambalagii de tip Bobu, Burtica sau Dinca, ori pe odalisce ale comunismului alde Aneta Spornic sau Alexandrina Gainuse, lumpen-proletarul devenit "Geniul Carpatilor" le-a distrus parintilor mei viata, iar mie partea cea mai frumoasa a tineretii. Imi amintesc de acea Romanie cenusie, in care nimeni nu zambea, in care toata lumea era in cautarea unei bucati de carne, in care te intrebai, obsesiv, care dintre vecini sau colegii de atelier e securist. Si, mai dureros, o Romanie in care ajunsesei sa iti doresti si tu sa fii unul dintre ei, Romania in care, daca iti mai faceai cruce, o faceai cu limba, tinand gura bine inchisa.