Citat:
Īn prealabil postat de crinrin
Cand ne reprimam trairile, doar ne mintim pe noi insine in incercarea de a ne scuti de agonia provocata de o mare suferinta. Dorul si iubirea pt. o persoana draga se ostoiesc cu rugaciune si milostenii.
|
Asa este.
Dar reprimarea si cele ce decurg de aici sunt mai la indemana...
Au si perversul rol, neconstientizat de noi, ca ofera un surogat de mangaiere. Si nu e, vai, decat o pacaleala cu efect narcotic pe termen scurt dar cu roade amare pe termen lung.
In primul rand impiedica pe om sa isi continue dezvoltarea (ca sa zic asa) ca/intru persoana. Si iata cum devenim nu atat persoane cat mai degraba personaje! Nu e nimeni scutit de capcane de genul asta...