Aici cred ca trebuie gasit un echilibru intre viata de familie si activitatea profesionala!
Este adevarat ca orice femeie are anumite inclinatii si aspiratii, si isi doreste sa aibă o cariera profesionala intr-un anumit domeniu, si este absolut normal acest lucru!
Insa cariera si afirmarea profesionala nu trebuie facuta in detrimentul familiei!
Pentru femeile care lucreaza la stat programul de serviciu este unul fix (ori de 8 ore, ori in ture de 12 cu 24 si 12 cu 48, pentru femeile care lucreaza in structuri precum politie, politie de frontiera, companii nationale din transporturi- de exemplul impiegate de miscare la CFR, etc), insa problema mai deosebite sunt pentru femeile care lucreaza in mediul privat!
In aceste cazuri, daca patronul are pretentii exagerate (indiferent pe ce functie lucreaza femeia respectiva- de la vanzatoare la directoare intr-o companie multinationala), si de exemplul se intampla ca in familie sa existe o problema grava (o imbolnavire a copiilor, un accident a sotului, etc), iar patronul i cere femeii sa ramana mult peste programul normal de serviciu, atunci cred ca normal este ca aceea femeie sa refuze acest lucru, indiferent de consecinte.
La noi in Romania din pacate si autoritatile care ar trebui sa-i verifice pe patroni si sa impuna respectarea legislatiei muncii (in frunte cu Inspectoratele Teritoriale de Munca), sunt din pacate de multe ori corupte si nu aplica legea, asa cum ar trebui.
In Franta sau Germania de exemplul, daca un patron ar indrazni sa se comporte abuziv cu un salariat, ar primi o amenda serioasa si cred ca ar face si puscarie.
Iar in treburile casnice si gospodaresti atat sotul cat si sotia trebuie sa se ajute reciproc.
Este adevarat ca sunt treburi specifice pentru barbati (nu poti pune o femeie sa repare instalatia electrica sau sanitara), dupa cum sunt si treburi specifice pentru femei (nu poti pune un barbat sa alapteze sau mai greu ca un barbat sa prepare prajituri sau torturi in casa- nu vorbim de bucatari, care aste le este meseria).
|