Nimeni nu poate vindeca durerea mea în afară de Tine,Cel ce vezi adâncurile inimii.
De câte ori am pus eu hotar și am ridicat perete între mine și păcat!Dar gândul meu trecea acest hotar și voința mea sfărâma peretele,pentru că nu era el întărit cu frica lui Dumnezeu și nu era întemeiat pe temelia adevăratei pocăințe.
Din nou bat în ușă,ca să-mi deschizi,nu contenesc a cere să primesc cerința,nici de rușine nu știu îndrăznind a cere milă de la Tine,pentru mine cel păcătos și nevrednic.
Doamne,Mântuitorul meu! De ce m-ai părăsit?
Milostivește-Te spre mine,păcătosul,Cel ce ești fără de păcat.
Ridică-mă din mlaștina fărădelegilor,ca să nu mă afund în ea pe veci; izbăvește-mă de dinții vrăjmașului,care ca un leu ce răcnește,umblă să mă înghită.
Înalță puterea Ta și vino ca să mă mântuiești.
Scapără cu fulgerul Tău și arde puterea lui,ca fiind străpuns să fugă cu frică de la Fața Ta; că nu are el putere de a sta înaintea Ta și înaintea celor ce Te iubesc pe Tine.
Văzând semnul harului Tău,ei se cutremură și cu rușine se depărtează.
Și acum Stăpâne,mântuiește-mă,că la Tine am venit! Amin!
(Sfântul Efrem Sirul)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|