[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cauza suferintei este necunoasterea de sine, necunoasterii naturii ultime a propriilor experiente, a realitatii in ansamblul sau.

Este valabil pentru orice entitate vie samsarica. Necunoasterea inrobeste in chip insidios. Iar robia inseamna suferinta in nenumarate feluri.

Oare o furnica simte frica si suferinta daca realizeaza ca este in pericol?

Daca o fiinta care noua ni se pare atat de marunta experimenteaza suferinta de ce n-ar experimenta-o si fiinte de miliarde si miliarde de ori mai mici?

Suferinta sau viul nu depinde de marimea sau complexitatea pe care o atribuim subiectiv fiintelor din jurul nostru.

Micro/macro universurile, prin logica inductiva bazata pe observatie, par a fi fara de numar, infinite, inconceptibile ca expresie pentru perceptia umana.

---------------

Ceea ce este insa universal valabil - necunoasterea este necuratia fundamentala din care izvorasc toate experientele in natura suferintei, toate greselile fiintelor inzestrate cu ratiune, fara exceptie.

si ma rog, ar trebui sa experimenteze suferinta (esenta religiei budiste) si nu fericirea?