[Mosh-Neagu]

Sa vorbim despre prostie? Cum am putea-o face din moment ce orice comentariu "abstract" ne trimite direct in tabara prostilor cu pretentii!...
Astazi (de fapt e deja ieri, judecand dupa momentul in care scriu) am fost la Buciumeni, unde a avut loc Hramul manastirii. Si ca de obicei, orice mare adunare aduce cu sine si multa sminteala, pentru ca fiecare om este unicat si are propriile trairi. Intr-un tarziu, usor necajit ca nu ma puteam rupe definitiv de micile tulburari (unii vorbeau, altii se foiau, altiii vorbeau la telefon...) mi-a venit un gand ciudat: cum as reactiona eu, daca acolo, in mijlocul acelor mii de suflete, ar aparea Insusi Mantuitorul Hristos? Si trebuie sa recunosc ca din acel moment mi-a fost o atat de rusine de mine ca am infipt privirea in pamant si nu m-am mai desprins de-acolo multa vreme.
Ideea este ca orice-ar fi, nu avem dreptul sa catalogam si sa judecam. Probabil exista multe definitii ale prostiei, dar eu cred ca prostia nu-i decat lipsa (temporara) a harului, stare ce este uneori ingaduita, alteori oranduita de Dumnezeu, dar niciodata fara un sens precis. E ciudat cand sustinem ca prostia are un sens, nu e inutila sau neaparat daunatoare, cel putin in planul lui Dumnezeu. Pentru ca "prostia" celorlalti reprezinta in fond temelia mantuirii celor inteleptiti!