[dobrin7m]

În prealabil postat de DragosP

Care ai mă un harometru și înduhovnicimetru de vânzare?
Vreau să-mi măsor episcopul, când s-o întoarce din Creta...

eu zic ca daca vrei sa afli masura tuturor celor prezenti acolo, fa o excursie in Ucraina, fa o excursie prin Siria.

Insa poti face altceva. sa aduci aici concret un subiect arzator al Bisericii ortodoxe care este dezbatut si rezolvat in Creta. Absolut nimic consistent.

http://www.teologie.net/2016/06/14/i...jul/#more-5043

"În concluzie, vreau să spun că parțial au dreptate şi cei care-şi doresc organizarea Sinodului şi cei care nu-şi doresc. Bineînţeles, Sinodul se organizează tocmai pentru a rezolva problemele şi nu doar pentru a arăta o falsă unitate. Dar, în condiţiile în care nu s-a formulat nici o bază canonică pentru a rezolva problemele inter-ortodoxe, Qatarul va rămâne o problemă bilaterală între Antiohia şi Ierusalim, Estonia şi Ucraina vor rămâne o problemă bilaterală dintre Moscova şi Constantinopol, Mitropolia Basarabiei va rămâne o problemă bilaterală dintre Moscova şi Bucureşti, iar Timocul dintre Bucureşti şi Belgrad. Nu există (şi nici nu se doreşte să existe) vreun mecanism care prin vot panortodox să hotărască aceste probleme, trecând peste interesele înguste ale unuia sau altuia. Va da vreodată Moscova autocefalie Ucrainei sau Belgradul Macedoniei? Iar dacă le vor da, va recunoaşte oare Constantinopolul aceste autocefalii (deşi nicăieri nu scrie că ar fi nevoie de recunoaşterea lor)? Sau cum să recunoască Constantinopolul autocefalia Bisericii Americane (OCA), din moment ce singurele eparhii vii (adică cu venituri pentru Fanar) pe care le mai are sunt anume în SUA? Şi atunci ce aşteptăm? Nu putem să ne aşteptăm la nimic!

Avem nevoie de oameni duhovniceşti şi pragmatici. Fără oameni duhovniceşti, hotărârile dogmatice vor fi bănuite de erezie, iar hotărârile liturgice şi canonice nu vor avea nici o autoritate în faţa preoţilor şi a poporului. Acum nu mai avem împărat cu armată, care să impună dogmele şi canoanele despre care unii sau alţii au reuşit să-l convingă că ar fi adevărate. Avem o altă situaţie, care necesită o altă abordare, iar fără o implicare a oamenilor duhovniceşti, orice schimbare, fie ea şi bună, nu va fi acceptată. Iată în 1923, într-un context asemănător cu cel pe care-l vom avea în Creta peste câteva zile, nişte oameni cu reputaţie duhovnicească foarte îndoielnică au decis schimbarea calendarului, iar în 1924 acesta a fost impus şi în România. Dacă România n-ar fi avut rege cu jandarmerie, nimeni nu era să primească calendarul nou, chiar dacă în sine el nu este greşit. Despre aceasta e suficient să citim scrisorile lui Nae Ionescu sau presa anilor ’30, mai ales din Basarabia. După 1944, odată cu venirea comunismului, un singur om, părintele Cleopa de la Sihăstria, a reuşit să convingă poporul despre „adevărul noului calendar” atât cât n-a reuşit regele cu toată armata lui. Şi asta nu pentru că lumea ar fi înţeles prea multe despre calendar, ci pentru că părintele Cleopa reprezenta o autoritate duhovnicească!

Evident, pe lângă viaţa duhovnicească, ierarhii trebuie să fie şi oameni pragmatici şi curajoşi, pentru a putea depăşi clişeele şi bizantinismele amorfe. Astăzi nu mai avem împărat care să organizeze şi să legitimeze un Sinod, iar încercarea patriarhului turc de a lua locul împăratului este pe cât de comică, pe atât şi de ineficientă. Vrem noi să recunoaştem sau nu, dar la moment e nevoie de un mecanism modern, ca să schimbe din temelie unele principii, pentru că prea mult trăim cu trecutul. Organizăm sinoade şi vorbim despre întâietăți de parcă nici n-am şti că de 1300 de ani trei patriarhii (Alexandria, Antiohia şi Ierusalimul) au rămas doar pe hârtie, iar de aproape 600 de ani de ani, patriarhia capitalei imperiului (care continuă să se creadă prima, deşi nu mai există nici imperiul şi nici capitala), a rămas şi ea fără credincioşi şi doar cu ierarhi onorifici. La moment, Antiohia şi Constantinopolul se bazează pe diaspora (care ar trebui să devină autocefală), Ierusalimul pe pelerinii ruşi şi români, iar Alexandria pe misiunea în centrul Africii, sponsorizată de greci. Dar în vechile lor teritorii, din păcate, toate aceste 4 patriarhii sunt aproape moarte. Cum se reflectă această situaţie în canoanele noastre? În nici un fel…

Iată de ce, la moment, e mai bine să nu avem nici un fel de sinod, până nu va veni altă generaţie de oameni, care să gândească problemele Bisericii nu doar prin prisma trecutului (care artificial este asociat cu Tradiţia Bisericii), ci şi prin prisma funcționalității reale în prezent şi viitor.