[cristiboss56]

"Hristos N-a avut imaginatie! Pentru asta N-a putut fi invins de satana."

Când posteşti de bună-voie şi ai "harul lui Dumnezeu", postul ţi se pare uşor. Îl ţii o zi, două, trei, patru, nouă şi chiar un post întreg. Când nu ai harul lui Dumnezeu, pe lângă faptul că te abţii de la mâncare, Dumnezeu îngădiue şi satana lucrează, că simţurile tale să adulmece o foame nebună (un fel de zbucium al stomacului) un fel de lipsă de voinţă la înfrânare. Adică iubirea de sine, atât de mult se aprinde patima în om, încât starea de flămânzire devine de nestăpânit. Hristos n-a avut imaginaţie! Pentru asta n-a putut fi învins de satana. Nu i-a putut pătrunde în gânduri niciodată, pentru că Hristos spunea aşa „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10, 30). Deci , nimeni nu pătrunde taina lui Dumnezeu, niciodată! Şi cum încearcă diavolul să-L ispitească pe Iisus? Provocându-L!
"Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se ispititorul a zis: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El răspunzând a zis: Scris este: Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu."(Matei 4-1,11)
Deci noi putem învia şi prin "Cuvânt" Aflăm de la Sfântul Marcu:“Talita kumi – Copila, ţie îţi zic, scoală-te!”Şi a înviat copila. Tot Marcu spune că s-a dat jos şi umbla prin încăpere. Iar Luca spune că a zis: “Daţi-i să mănânce” – adică viaţa. Şi parcă simţi aievea acest adevăr: Spune Psalmistul: “Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit” (Ps. 118, 73). Mâinile Tale, adică ale Tatălui – Fiul şi Duhul Sfânt. I-a strigat pe cei care muriseră ca şi cum aceştia îl auzeau:“Lazăre, vino afară!“ Iar alt exemplu este învierea fiului văduvei din Nain: "Tinere, ţie îţi zic, scoală-te."
Trebuie să stabilim exact ce este imaginaţia şi să cercetăm "caracterul" şi mobilurile ei. Sfântul Ioan Scărarul defineşte închipuirea precum urmează: "închipuirea este amăgirea ochilor în gândirea adormită; închipuirea este extazul minţii, al trupului în stare de veghe, închipuirea este contemplaţia neîntemeiată". Trebuie să facem o distincţie clară. Un lucru este imaginarul şi altul închipuirea. Imaginarul este potenţa naturală a sufletului în timp ce închipuirea este activarea imaginarului. Imaginarul este între minte şi simţire. Nu este nici lucrarea curată a minţii, dar nici lucrarea simţurilor. Sfântul Grigorie Palama scrie: "Iar acest imaginar al sufletului, în fiinţa raţionala, devine graniţa minţii şi a simţirii".
“Să nu-l crezi niciodată pe diavol, nici chiar când te îndeamnă la un lucru folositor; pentru că el începe cu nevoia şi sfârşeşte cu răul. Să nu faci voia dracilor, nici de foame nici de altă lipsă, ci aleargă la Dumnezeu”.
https://www.youtube.com/watch?v=68NQXky-lcs