Nu stiti ce i-a raspuns, prin peretele celulei, abatele Faria nefericitului Edmond Dantes care-l implora pe Dumnezeu sa nu-l lase sa innebuneasca de deznadejde? "Cine este acela care vorbeste despre Dumnezeu si despre deznadejde laolalta?". Adica cuvantul "deznadejde" nu poate fi asociat niciodata cu numele lui Dumnezeu. Dar poate ca o fictiune ,ca romanul "Contele de Monte Cristo", in care personajul cheie este un preot catolic, nu poate fi un exemplu cu greutate pentru unii de pe acest forum, asa ca o sa incerc altceva care, desi este f. ortodox, nu prea apare in postarile voastre : parintele Nicolae Steinhardt. Iata cateva citate din "Jurnalul Fericirii", nu intamplator intitulat asa, in care parintele insista asupra bucuriei pe care ar trebui sa o simtim daca suntem cu adevarat ai lui Hristos
"Orice prilej ii cade la indemana Domnului pentru ospete si veselie. Se dau mese dupa o vindecare trupeasca, dupa dobandirea unui nou adept sau cucerirea unui suflet; in cazul lui Zaheu sau al fiului risipitor marea cainta este cea care indreptateste splendoarea serbarii...Aceasta neistovita buna dispozitie si vrere a Domnului de a sarbatori bucuriile prin ospete apare proiectata pe tot cursul anilor de predicare"
" Asupra apropierii de Hristos, proba care nu inseala, criteriul definitiv este buna dispozitie. Numai starea de fericire dovedeste ca esti al Domnului.Virtuosul imbufnat nu e prietenul Mantuitorului, ci jinduitorul dupa diavol. Ascetul artagos nu este autentic... Pentru a deosebi crestinul de caricatura ori imitatia sa nu exista procedeu mai sigur decat a cerceta daca postulantul este sau nu vesel si multumit. Daca ipochimenul e intolerant ,ori morocanos, ori agitat,ori mahmur, ori necajit, nu e crestin oricat de perfect de fidel ar fi virtutii.E virtuos, dar nu e crestin."
Si o intamplare , traita de parintele Steinhardt impreuna cu parintele Mina , in groaznica inchisoare comunista Jilava :
" Caratul tinetelor la Jilava ia, cand ele sunt pline ochi, aspecte jalnice si caraghioase.Cea mai neinsemnata miscare neconforma cu echilibristica salturilor de pe trapez poate avea drept consecinta rasturnarea continutului vasului indeobste cunoscut sub numele de "tun"...Cad in repetate randuri la "scoaterea serviciilor" alaturi de parintele Mina. El e indemanatec, eu nu. Se intampla sa se reverse tunul.Pedepsele in cazul acestea sunt aspre. La iuteala punem spurcaciunea jos si ne repezim sa adunam fecalele si sa stergem cu degetele sau cu batistele urmele de lichid... Pedepsele alaturi de parintele Mina isi pierd caracterul sordid si iau aspect de mortificare. Apoi, cuviosul nu e numai monah, ci si taran mucalit. Rade atat de sicer, incat ma invat si eu sa fac haz mare de adunarea rahatilor"
Asta da suferinta si umilire sub limitele demnitatii umane, pe care parintele Nicolae si parintele Mina au reusit sa le contracareze prin veselia crestinului care stie ca daca exista Dumnezeu nu mai este loc pentru deznadejde.
Draga Marina(presupun ca acesta este prenumele tau), imi pare rau sa te contrazic, dar ceea ce numesti tu suferinta nu este suferinta, iar asa zisa iubire a prietenului tau nu este iubire.Cred ca Dumnezeu nu pune la incercare rabdarea ta in suferinta si supunerea fata de vointa LUI, ci mai degraba capacitatea ta de a intelege ca tot ceea ce traiesti acum nu este o tragedie si de a nu te induiosa de propria ta suferinta.Este si asta o ispita, sa ne placa atat de mult sa suferim, incat sa nu facem nimic pentru a ne curma suferinta neroditoare. Eu nu inteleg de ce pastrezi relatia cu un baiat care azi iti spune ca te iubeste si maine te respinge. cred ca esti foarte tanara si mai ai multe de invatat, ca si mine de altfel, care imi permit sa-ti dau sfaturi. Totusi reiau indemnul de a nu te mai complace intr-o astfel de relatie si stare nefolositore.
|